Ce bine era cand nu era ca acuma :))

Domne, e misto rau cu calculatoarele. Peste tot exista calculatoare, dar nu baze de date interconectate.
Iti comanzi pe net un serviciu la egazda, ceva, o maslina, nu poti sa vorbesti cu un om, cum era pe vremea mea... eheee...
Completezi pe net niste chestii, te duci la banca, platesti, stai linistit. Ti-ai facut treaba!
E, lupa...
N-ai trimis confirmarea.
Te arunci ca un nebun la calculator, trimiti confirmarea, in sfarsit totul e bine, rasufli usurat. Domne, tehnica a evoluat, totusi, nu mai e ca pe timpuri...
Vii din oras, deschizi sa vezi, E MAI RAU! Ai primit somatie ca n-ai trimis confirmarea de plata a maslinei si pierzi maslina.
Haoleu sa moara gogu! Trimiti iar, pe alta adresa. Dai si forward la ce-ai trimis de dimineata. Dai si semnale cu fum.
Nu poti vorbi cu un om, sa zici: AM PLATIT, VREAU MASLINA!

E marfa. Ador aceasta lume, pe cat, probabil, ma adora si ea. Lupa mea.

Una misto cu PR

la Lovin. Mai ales setul de reguli. O chestie ce tine de relatiile profesioniste ale PR-ului cu oamenii care suna sa intrebe ceva.
LINK

O minune dureaza 3 zile si o stire 4

sau chiar 5,6, o săptămână. Acum ştirea s-a modificat. Nu e pieton, e şoferiţă, nu era pe trecere, ci venea pe sensul opus "Codului Penal".
Deci să nu ne grăbim cu concluziile, ştirea în România nu e ceva, hai ai aflat acum şi te pui pe analize. Mai staţi domne o săptămână, şi apoi da.

Si eu despre relevanta

dintr-o perspectiva mai putin ortodoxa.

Dimineaţa, la cafea, Pleşu, Liiceanu şi Patapievici intră pe blogul camionagiului. Este deja un lucru arhicunoscut în zona elitistă a societăţii, de unde se revendică orice camionagiu cinstit. Deci aproape că şi eu.

Ei, deci care e mai relevant: ăla care are câteva mii de unici - simpli mocârţani, glanetaşi, plăieşi, ţapinari, sau ăla care încă de la primele ore ale dimineţii îi porneşte motoraşul lui Pleşu, care scrie un eseu citat de 7000 de surse şi parafrazat de alte 15000?
Pe Pleşu îl citesc studenţii care încep să gândescă şi să scrie pe net, pe bloguri de categoria a doua, în cursul celor citite, apoi de pe net din blogurile de categoria a doua ajung discuţii pe forumuri, apoi marii bloggeri dau link la discuţiile de pe forumuri şi comentează, apoi presa citează ce spun bloggerii mari, şi camionagiu ia din presă şi mai scrie ceva.

Cine conduce de fapt?
Bă, da vă merge mintea! Bravo! :))

O intamplare de pe Rarau (1979-80)

Se petrecea în copilăria mea, la Pietrele Doamnei, din Rarău, un loc pe care merită să-l vezi.

Acele stânci sunt superbe, despicate de sus până jos, ca de o sabie a unui uriaş. Ajungi pe un mic platouaş, practic chiar la baza stâncilor, de unde în sus pot merge numai alpiniştii sau căţărătorii, iar în jos se vede acea crăpătură destul de adâncă, dar în care poţi coborî fără echipament, dacă ţii neapărat. Există şi legende cum că în zona pietrelor ar fi o comoară şi imaginaţia mea de copil s-a înflăcărat când am auzit asta, şi sunt aproape convins şi astăzi că acea comoară, dacă există, poate fi numai ascunsă pe fundul uriaşei crăpături. Care ar fi cel mai bun loc să ascunzi o comoară în zonă dacă nu ăla? Ferit, întunecos, mai greu accesibil, înfricoşător. E aşa de frig în crăpătură, încât pe fundul ei găseşti zăpadă în plină vară. Tata a făcut un bulgăre şi l-a aruncat la noi în sus.

Eram cu ai mei pe acel platouaş, iar pe stânci, la vreo 5-6 metri înălţime, un fraier, un guşter în pantofi se urcase de nebun pe stâncă. Cine a fost măcar puţin muntean ştie unul din secretele muntelui: ai grijă unde te caţări, căci urcarea e uşoară, coborârea grea.
E mult mai greu să cobori de pe o stâncă pe care te-ai căţărat pentru că erai cu berea în cap şi voiai să-ţi impresionezi grupul, decât să te mai dai jos.
Guşterul era mort de frică, şi nu degeaba. Dacă ar fi căzut de acolo aproape sigur nu s-a fi putut opri pe micul platou, ci ar fi zburat direct în râpa uriaşă, pe fundul căreia să văd brazii.
Tata a avut un spirit extraordinar, şi-a păstrat calmul, l-a ghidat de jos unde să pună picioarele şi de ce ieşituri din stâncă să se ţină. A fost ceva fantastic.

cu săgeată este marcată crăpătură şi cu bulină locul aproximativ unde s-a urcat fraierul

Seara'

Am revenit dupa o zi superba de condus prin oras. Era sa am accident, cat de atent sunt frate, cat ma uit pe toate partile si prin parbrizul tuturor, mi-a iesit unul in fata la limita accidentului.
Dar mai multe, probabil, maine.

Aveti grija cum mergeti pe la Lujerului, mai ales la iesirea din parcarea subterana de la Cora, e moartea, nu era semnalizata cum trebuie o portiune care se termina cu o denivelare de jumatate de metru. Daca mergi pe acolo nu inaintezi decat cand vezi ca ai carosabil, nu te duci ca vaca pe unde vezi mai liber.

Grija mare pe acolo si peste tot, ca uneori parca o ia lumea razna.

Gata, se incep operatiunile de trecere pe camionagiu.ro

daca vor fi mici disfunctii la inceput, rog intelegere.

ne vedem printre clasici. :))

Florin Caragiu - un tip altfel decât vezi la tv

Cam în toată presa se combate (aparent) manelismul prin critică manelească, kischul prin bâlci şi ţigănia prin salbe de aur, nu prin cultivarea lucrurilor bune, opuse celor pe care le vrem dispărute sau măcar rărite.

Ştiu un caz când un prost le-a zis la ăia de la Tucă o chestie de genul „hai să mai şi promovăm oameni şi valori necunoscute marelui public, decât să facem MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ numai cu mijloace tabloide, făcând mişto de pitzipoance şi cocalari” şi i s-a spus că nu e interesant pentru public.
Ei, dar pe blog cred că merge metoda, mai ales că cititorii mei sunt de la facultate în sus, în general, am aflat că sunt şi câţiva băieţi milionari printre ei – şi nu din ăia făcuţi din ţigări fără timbru -, aşa că merită să audă şi altceva decât ceea ce ştiu prea bine.
Vi-l prezint pe

Florin Caragiu

Data nasterii: 10 iunie 1969

● Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993
● Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005).
● Absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti, promotia 2006.
● MA în Teologie Ortodoxă, U. B., 2008.
● Director al Editurii Platytera, Bucuresti, din 2003.
● Arii de interes: teologia, filosofia, psihologia, iconografia, poezia, muzica, matematica

Autor al volumelor:

Piatra Scrisa, Ed. Platytera, 2003.
Cuviosul Ghelasie Isihastul, Ed. Platytera, 2004.
Antropologia iconica, Ed. Sophia, 2008.
Catacombe. Aici totul e viu, ed. Vinea, 2008 (volum nominalizat pentru premiile Mihai Eminescu şi România Literară, Opera Prima).
Sentic, ed. Vinea, 2009.

Da, este rudă cu acel Caragiu.

Florin Caragiu este un intelectual adevărat, un om deosebit de pregătit, în maniera old school, cu cărţi - biblioteci întregi - discuţii cu profesori, nu prin metoda search goagăl, ca astăzi.
La orice oră poate să-ţi scrie o recenzie de carte, un editorial de nivel înalt pe zonele teologie, filozofie, societate, psihologie şi altele. vezi eseul 'Contradictie si libertate'
Florin este şi poet, poate unul din cei mai importanţi ai zilelor noastre, unul care reuşeşte să aducă discursul religios în zona literaturii moderne, nu scrie într-o manieră învechită şi plicticoasă, nici exagerat de simbolistă şi ermetică.
Florin Caragiu deţine Editura Platytera, prin care a publicat numeroase cărţi creştine, printre care aş aminti colecţia opere complete ale lui Ghelasie Gheorghe – duhovnicul lui Florin.
A tradus cărţi din engleză şi franceză.
A organizat şi diverse evenimente culturale, cum ar fi Serile de poezie 'Sinapsa' la sediul USR şi un colocviu naţional dedicat părintelui Ghelasie.

(anunţul despre viitorul colocviu aici)

La nivel uman, Florin Caragiu se remarcă prin modestie şi seriozitate în muncă, fiind şi un prieten devotat. Este un om din cei foarte mulţi de calitate superioară care nu sunt cunoscuţi de publicul larg, nu apare la televizor - nu e loc de atâtea nulităţi care trebuie să se exprime despre orice, numai să apară pe sticlă.
În vremurile acestea în care mulţi se prostituează şi se vând, el se ocupă numai cu chestii curate, fără compromisuri, cu demnitate, promovând valorile în care crede.

---

Academia de Studii Economice, sub auspiciile Centrului de Documentare Europeană din cadrul Bibliotecii Centrale organizează, în data de 7 octombrie 2010, orele 900-1800, în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Colocviul naţional dedicat Părintelui Ghelasie Gheorghe.
Evenimentul se află la a doua ediţie şi se înscrie în seria conferinţelor Solidaritatea intelectuală şi culturală între generaţii, una din priorităţile de comunicare ale Comisiei Europene în anul 2010.
Sesiunea ştiinţifică din anul precedent s-a bucurat de un real succes în rândul participanţilor, fapt ce a reprezentat un impuls în continuarea organizării colocviului. Printre specialiştii invitaţi în cadrul conferinţei de anul acesta, se vor număra profesori şi cercetători din numeroase domenii de cunoaştere, dintre care amintim: filosofie, teologie, matematică, geografie, fizică, arte plastice.
În cadrul colocviului vor fi susţinute prelegeri, care vor sublinia importanţa personalităţii ştiinţifice a Părintelui Ghelasie Gheorghe. Cu această ocazie se va lansa cartea sa Mystagogia Icoanei, apărută recent la Editura Platytera. De asemenea vor avea loc microrecitaluri de poezie şi se va prezenta un fragment inedit din creaţia lirică a Părintelui Ghelasie.
Manifestarea va avea loc în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, joi, 7 octombrie 2010, orele 900-1800(Piaţa Romană, nr. 6, Clădirea Ion Angelescu). Înscrierea participanţilor se va face între orele 900-930 la intrarea în Aula Magna.

Stăpânul magneţilor

dedicaţie specială pentru prietenul lui Razvanbb, cel care colecţionează magneţi (referinţe la finalul articolului)

Când eram mic am avut o obsesie teribilă cu magneţii. Pur şi simplu trebuia să am toţi magneţii pe care îi vedeam. Degeaba au început ai mei să-mi facă rost de magneţi, au cumpărat până şi nişte suporturi pentru săpunuri pe care le-au stricat ca să scoată magneţii pentru mine, dar degeaba. Eu trebuia să am TOŢI magneţii.

În acest scop aproape am stricat frigiderul. Am aflat eu într-o zi că uşa de la frigider are magnet, pe toată lungimea. Dar, geniu cum sunt, nu am realizat că atunci când magnetul va fi scos uşa nu se va mai închide. Totuşi, noroc că nu l-am scos pe tot, cum a făcut Doru, prietenul meu de la etajul de deasupra, fiindcă am fost dezamăgit de calitatea lui. Mă aşteptam să fie de ăla tare-beton, când colo, ce să vezi, magnetul uşii de la frigider era moale, s-a rupt în paişpe, aşa că m-am mulţumit doar cu o bucăţică de vreo 5 centimetri.

Apoi am stricat noptierele şi dulapurile suspendate, luându-le magneţii. Şi astăzi mai au ai mei la casa de la ţară acele noptiere ale căror uşi nu se mai închid. De câte ori nu s-a lovit mama în uşile deschise, eheee!

Am spart telefoane publice (doar câteva) pentru a le lua galenele, pe care evident le-am spart pentru magneţi.
Dar ce făceam cu magneţii, veţi întreba în cor, înnebuniţi.
Păi mă jucam cu ei o zi, două, apoi îi aruncam prin sertare sau îi pierdeam. Odată ce îi aveam deveneau inutili. Eu trebuia să am magneţii, să fiu stăpânul magnetismului.

Apoi gata.

A se citi cu acest post

Visul bloggerului incepator

Să aibă şi el hateri ca Zoso. Şi când are, îi bagă în spam.
Cine-s ei să-l judece pe El?