Vedem cum, de la an la an, oamenii sunt tot mai deficitari când vine vorba de relaţionare, de regulile elementare de buna-cuviinţă.De la piaţă până în Parlament, de la APACA la Universitate, fac o strălucită carieră exprimări de mahala, de talcioc sau stadion.
Invitată la o emisiune radiofonică, soţia mea nu a fost scoasă din „Doamna Daniela” de către realizator, om cu studii superioare, în jurul vârstei de 40 de ani, nu un puşti MTV-ist cu părul îngheţat de gel.
Stai şi te întrebi cum de nu-l zgâria pe timpan şi pe creier aceasta exprimare de coafeză şi de taximetrist. Dacă persoane care lucrează în presă discută aşa, la ce te poţi aştepta de la simpli funcţionari care ling hârtii prin primării, sedii de bănci, ministere?
Probabil este foarte greu de înţeles că atunci când spui „doamnă...”, „domnule...”, trebuie să urmeze numele de familie.
Când e vorba de texte literare, de redat o anumită atmosferă, se poate spune şi Domnu’ Cristi şi Doamna Gina.
Dar în discuţiile serioase, oficiale, publice, îi foloseşti omului numele de familie, chiar daca în particular te tragi de sireturi cu el. Mi se pare elementar.
Cum ar suna: Domnule Andrei (Pleşu), Domnule Nicu (Iorga), Doamna Ana (Aslan)?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Pareri, sentinte, urari, injurii si alte biele-manivele. Totusi, prefer comentariile inteligente sau macar digerabile.