O poveste adevarata

Cu toţii avem modele, oameni de la care am învăţat ceva pe parcursul vieţii.
Am şi eu destule astfel de modele, acum vreau să vă povestesc despre unul care habar nu are cât îl apreciez, fiindcă probabil el nu se consideră ieşit din comun.
Nu este un profesor, nu este un mare preot, scriitor sau ceva de felul ăsta.
Nu este o personalitate mondială de genul Mahatma Gandhi ori Nelson Mandela.
Este un om dintre noi.

O să îi spunem P.
Acum mulţi ani, P s-a căsătorit cu fata unor prieteni de familie, oameni de condiţie medie, chiar peste medie. Fetei îi vom spune M.
Socrii lui P lucrau la birouri, socrul e un tip citit care avea preocupări frumoase în timpul liber: literatură, muzică, pirogravură.
Deci fata lor crescuse într-un anumit mediu...
P provenea dintr-o familie de oameni modeşti ca instrucţie, cu câteva clase. Oameni cinstiţi şi muncitori, dar foarte simpli, care locuiau într-o suburbie a Bucureştiului, ca să nu îi zicem mahala.

La momentul căsătoriei, M promitea foarte mult. Toată adolescenţa citise, avea educaţie, ştia să se poarte şi să vorbească. Nici nu se concepea că nu va face o facultate şi nu va merge în sus pe scara socială.
P vorbea agramat, arăta exact ca toţi tinerii aceia care mănâncă seminţe prin scările blocurilor, cu petul de bere la picioare.
Şosete albe la pantaloni negri, pantofi cu ciucuraşi (erau anii ’90) dezacorduri căcălău.
M s-a pus cu gramatica pe el, cu cartea în mână. După o vreme a înţeles P cum stă treaba cu „E MULTE”, „FETELE ŞTIE” şi aşa mai departe şi a început să vorbească ok.
Foarte repede a apărut un copil, iar la M nu s-a mai pus problema de facultate, cel puţin pentru moment...
P s-a făcut instructor auto.
Anii au trecut, ea muncea tot unde apucase după liceu, la un birou undeva, el instructor.

Într-o zi, P a dat de o carte a lui Pavel Coruţ. ARTA SUCCESULUI.
O carte cum sunt zeci, poate sute de cărţi despre cum să-ţi depăşeşti condiţia şi să-ţi învingi anumite defecte pentru a te lua în stăpânire mai bine şi a evolua.
Nu discut aici despre calităţile de scriitor ale lui Coruţ, nici despre tembelismele vis-a-vis de creştinism în care a căzut de nişte ani încoace. După cum ştim, orice exagerare nu e buna, iar fostului spion a început să i se urce la cap, confundându-se cu Dumnezeu. În fine, problema lui.

Dar cartea respectivă e bine scrisă şi P a priceput că se poate şlefui şi cultiva şi de unul singur, dacă din familie nu a avut prea multe şanse.
Ce a gândit exact nu ştiu, dar pot să vă spun urmarea, fiindcă pomul se cunoaşte după roade. După încă nişte ani s-a despărţit de M - erau in certuri destul de dese -care lucrează tot acolo unde lucra şi acum aproape 20 de ani.
S-a înscris la o facultate pe care acum a şi terminat-o. Se iubeşte cu o femeie de profesie medic, o tipă din altă clasă socială şi cu alte pretenţii, care a început să scoată din el şi mai multă valoare.
Acum P a terminat-o şi cu şcoala de şoferi şi lucrează într-un loc bun, pe post de studii superioare. Îşi face relaţii, îi merge bine. Are altă faţă, de fapt alt aer. Nu mai arată ca un muncitor, poţi merge cu el oriunde. Şi-a depăşit condiţia cu ani-lumină.
Apartamentul în care stătea cu M a fost vândut, banii împărţiţi. Ea a trecut prin bani cu uşurinţă, el a început să construiască o viluţă la părinţii lui în suburbie. Acum casa e aproape gata.
M e tot aşa.

Iată ce pot să facă voinţa, determinarea, gândirea pozitivă, credinţa dintr-un om simplu.

Şi o carte pe care o puteţi downloada, dacă vă faceţi cont pe scribd, o carte scrisa mult înaintea celor ale lui Coruţ, carte mai complexă, una din cele mai bune în domeniu. Sper să vă fie de ajutor.

PUTEREA extraordinara a subconstientului tau