Adevăratele căpuşe - ONG-urile de protectie a animalelor

M-am trezit de 100 de ori azi-noapte, fiindcă s-au umplut străzile (uliţele) de câini şi iese hărmălaie din sfert în sfert de oră.
Aici este un lucru cunoscut de toată lumea că din timp în timp vin nişte maşini din care sunt eliberaţi maidanezi în apropierea satului.
Aşa lucrează la noi ONG-urile care ar trebui să se ocupe cum trebuie de animalele fără stăpân. Lucru pentru care învârt fonduri importante.

ONG-urile care se ocupă de protecţia animalelor sunt nişte căpuşe înfipte în iubirea de animale a oamenilor naivi

Bazându-se pe naivitatea occidentului, pe de o parte, care le suflă în fund la orice scandal şi le susţin, şi pe dorinţa de linişte a factorului politic, pe de altă parte, care nu doreşte prea mult scandal - vezi că orice iniţiativă a primarilor de a rezolva problema câinilor maidanezi s-a soldat cu circ mediatic - căpuşele mizerabile care lucrează în ONG-uri duc o viaţă îmbelşugată fără să faca nimic concret. Sau aproape nimic.

Doar pliante, câte un amărât de site cu poze înduioşătoare, poveşti de adormit copii, un ţarc pe care îl umplu cu javre şi în care mai aruncă un sac de mâncare de se rup câinii care să mănânce mai mult.
Când ţarcul devine neîncăpător încarcă javrele pe ascuns în dube şi le abandonează în zonele rurale - faptă penală, din câte ştiu. Despre moralitatea acţiunii ce să mai vorbim...
În rest, veghează ca nu cumva cineva să se trezească şi să rezolve problema câinilor maidanezi, căci atunci aceste ONG-uri-căpuşă pline de şmecheri ar rămâne fără obiectul muncii.

Poliţia, ca de obicei, nu-şi face treaba

Deşi este de competenţa ei să urmărească şi să documenteze aceste fapte oribile ale ONG-urilor care umplu satele de câini pentru care primesc bani şi hrană.

Şi de pe spinarea cărora au sedii în viluţe sau în blocuri din centrul oraşului, maşini, salarii babane.
După ce ai avea documente cu privire la abandonarea câinilor în apropierea localităţilor din provincie, ai putea să le dai lovitura de graţie, arătând fără putinţă de tăgadă că nu sunt decât nişte ipocriţi şi bazat pe asta să impui soluţia finală cu privire la maidanezi.

Moartea maidanezilor - singura soluţie reală pentru nişte oraşe civilizate

Deşi sunt un iubitor de câini cum nu sunt mulţi, asta însemnând că nu o dată am hrănit maidanezii de pe lângă blocurile în care am locuit, că mi-am dorit câine de mic şi acum am trei, că de fiecare dată când trec pe lângă o haită vorbesc cu ei şi îi mai şi mângâi, deci nu se pune la mine problema de frică de maidanezi, că mă pricep la dresaj, deci trecând peste toate nu pot să nu fiu raţional: nu se admite ca un oraş civilizat să fie plin de câini fără stăpân.

Un singur om muşcat de maidanezi este un argument suficient că pe străzi nu trebuie să fie aşa ceva. Câinele este animal domestic, ori are stăpân ori nu, iar în ultimul caz nu are de ce să fie lăsat să ocupe străzile, scările de bloc, parcările. Un copil speriat de nişte câini poate avea probleme tot restul vieţii. Au existat copii muşcaţi de faţă de maidanezi, femei gravide speriate. Locul câinilor nu este pe stradă şi cu asta basta.
Iar altă soluţie decât eutanasierea nu este, evidenţele o arată. Ei se înmulţesc mult mai repede decât mor, o căţea face în viaţă câteva şarje de pui, deci zeci de câini şi moare de viaţă bună în 15 ani.
Castrarea nu a reuşit, nu dă rezultate.

Numai câţiva câini ai fiecărei căţele scăpate de castrare dacă scapă şi ei, vor duce neamul maidanez mai departe. La nesfârşit.

Evidenţele o arată: nu există soluţii de compromis.

Iar moartea unor câini nu este o apocalipsă, nu atrage mânia divină, este pur şi simplu un act pe care oamenii trebuie să şi-l asume.

Câinele nu este destinat evoluţiei spirituale, nu înţelege nimic din mizeria în care trăieşte, nu ajunge sfânt, nu evoluează intelectual, nu face invenţii din care lumea merge mai departe.

Câinele nu e...om, cum încearcă să acrediteze ideea căpuşele din ONG-uri.

Desigur, cruzimea asupra animalelor trebuie eliminată, procesul de eutanasiere nu trebuie să genereze chinuri inutile pentru nişte fiinţe care n-au nicio vină că se află în situaţia în care se află.

Tot oamenii sunt vinovaţi că s-a ajuns aici.

Istoria maidanezilor în România ultimilor 30 de ani

Cei de-un leat cu mine îşi aduc aminte că la începutul anilor '80 nu erau foarte mulţi câini maidanezi. Cei mai tineri s-au obişnuit aşa, au impresia că asta e situaţia dintotdeauna şi, probabil, nu ştiu şi nici nu şi-au pus niciodată întrebarea:

"CUM S-A AJUNS AICI?"

Foarte simplu:

DEMOLĂRILE CEAUŞISTE SUNT CAUZA.

Avântul demolator al regimului comunist a făcut ca în numai câţiva ani cartiere întregi de case să fie rase de pe faţa pământului şi locatarii mutaţi la blocuri. Ăia care n-au murit de inimă cu buldozerul la uşa casei părinteşti, în fine...amănunte.

Marea majoritate nu şi-au putut lua câinii la bloc, aşa că bietele animale fără vină au rămas printre ruinele aureolate de praf.

Aceşti câini sunt strămoşii comunişti ai maidanezilor de astăzi.

Aşa că este de bun-simţ ca tot oamenii să-şi repare greşeala, fără fasoane, falsă bunătate, ipocrizie şi prosteală.

Experienţa mea cu o mare asociaţie care se ocupă de câini

Acum doi ani am găsit nişte pui de câine lângă un gunoi, lăsaţi să moară. M-am cărat cu ei în maşină, i-am dus la un sediu de ONG, într-un bloculeţ cochet din zona centrală.

În apartamentul generos, în care erau câteva birouri cu calculatoare, frecau menta două tipe.

După 30 de minute de panaramă, că de ce n-am anunţat din timp că vin (!!!!!! de parcă mă dusesem la ei acasă la cafea nu la un sediu public, unde spun că te poţi duce în timpul orelor de program), că ei n-au ce să facă cu câinii, oferta a fost că eu ţin câinii treaba mea unde şi ei fac nişte poze şi le pun la ei pe site, poate cineva îi va adopta.

Aţi înţeles, da?

Pentru a administra un site cu poveşti nemuritoare şi a pune poze pe el au ei sedii, salarii, maşini şi un program de 2-3 ceasuri pe zi de băut cafele la sediu.
Dar când cineva vrea să facă ceva eficient se mobilizează toţi, apar la televizor, înduioşează lumea cu poveşti, imagini, teorii stupide. Şi le merge. Pentru că şi mass-media trăieşte din circ.