Frecangiii de lampi

…băiet fiind, computergames cutreieram,
pe Isărescu peste fund eu îl plezneam...

Să fi fost prin ‘85,’86 când am auzit prima oară în viaţă treaba cu „trăitul din dobândă”.
Eram fericit că-mi fac buletin, habar n-aveam ce-i aia dobândă, când un băiat mai mare din cartier mi-a deschis capul:
„Bă, în America sunt unii care nici nu muncesc.”
„Cum mă???”
„Da mă, pun bani la bancă, bani mulţi şi le dă dobândă la ei”.
Am rămas cu gura căscată, neînţelegând de ce nu face la fel şi prostu’ de taică-meu, care se duce la birou de la 8 la 16, apoi prin casele oamenilor să dea meditaţii şi vine la 22 rupt de foame.

„ROMÂNUL S-A NĂSCUT POET”

O prostie cât casa. În afară de un emo care ura şcoala şi a spart cafenelele studenţeşti prin Viena şi Berlin, apoi a suspinat vreo douăjdeani după o bagaboantă de i-a umflat raţa şi miştocarul Caragiale (care într-o seara i-a băgat o mână-n păr Veronicăi, a pus-o capră pe birou „ia stai fă aicea, că-ţi sparg faţa, ‘tu-ţi gura mă-ti, crezi că eu sunt luceafărul tău să-ţi zic metafore toată noaptea?!”) şi încă vreo doi, trei, mai încet cu poezia.
Pe câţi aţi auzit la coadă la UPC, când doamnele de acolo le spun oamenilor nervoşi că dureză prea mult: „n-avem nicio vină, calculatoru’ e de vină!”- şi toţi tac umpluţi de respect – să pună o gură-n sus şi să înceapă să recite?

ROMÂNUL S-A NĂSCUT FINANŢIST

Acesta este adevărul brut şi contondent, căruia trebuie să-i facem faţă.
Aşa cum, odinioară, dacii fugeau în focul luptei cu steagul-lup urlând deasupra capului, românul zilelor noastre se avântă în mijlocul economiei de piaţă agitând un mic cap de Isărescu înspăimântător.
Iar tinerii sunt cei mai răi.
Dacă îl întrebi pe unul care-şi sparge banii de buzunar de la părinţii bugetari pe Ciuc, Ursus, Timişoreana şi alte bombe, ce ar face dacă ar câştiga un milion de euro la loto, gata! Ai terminat-o, se scoală în el gena recesivă de finanţist, îşi aduce aminte de pliantele pe care băncile i le-au băgat pe gât atunci când mai plătea şi el câte-o factură şi îţi explică la punct şi virgulă cum ar băga el banii în bancă şi ar trăi din dobândă. Nu şi-ar lua nimic, doar ar investi inteligent.
Vrei tu să-ţi cumperi o casă, ceva să trăieşti mai bine decât până atunci, dar totodată să nu spargi banii aiurea? Eşti prost.

El i-ar investi pe toţi, pe loc, i-ar băga în bancă şi i-ar înmulţi.
Fiindcă românaşul care toată viaţa şi-a numărat firfirelele din boznare, atunci când se gândeşte la perspectiva de a-i veni deodată o sumă mare de bani, vrea să o dubleze. Să o tripleze.
Nu discută, nu face nimic altceva decât înmulţire.

Asta teoretic, fiindcă practic, în cazul când Dumnezeu chiar n-are ce face şi îşi sprijină mâna în capul luzărului de câştigă prostu un milion de euro înnebuneşte, o ţine numai în chefuri, îşi ia o maşina prea tare pentru el şi pe care n-o stăpâneşte, căci abia şi-a luat carnetul repede şi cu şpagă, îşi mai ia o scumpete de casă cu termopane între bogătaşii ţării din Pipera, care scot din curte cu vidanja, la fiecare ploaie, rahatul defulat de canalizarea ineficientă, se dă în bărci cu toate proastele şi gata. Câţiva ani e baştan.
Uită de toate investiţiile financiare, nu mai vrea înmulţirea talantului, vrea să bubuie şmecheria în el şi să-şi învenineze toţi prietenii care până mai ieri îi erau superiori.

Să le demonstreze cine-i el la toţi, de la foştii profesori care îl credeau un ciumete, la rudele de la ţară care o să dea în benga când o să-l vadă cu BMW-ul de 500 de cai în bătătură şi ochelarii de firmă pe creştet.

SĂ REVENIM LA ALE NOASTRE

Intrebam, ieri, pe care vrea să răspundă, ce ar face dacă ar câştiga 1 bulion la loto.

Pornind tocmai de la observaţia că românul are senzaţia că doar banii îi lipsesc pentru a se înşuruba decisiv în lumea marelui capital, în rest are toate calităţile.

Dar n-are de investit, însă dacă-ar avea...!

Şi eu dădeam răspunsurile mele, pornind de la ideea că vreau să şi trăiesc mai bine decât până acum, dar într-un mod inteligent, nu spărgând banii aiurea.
Căutam o soluţie de compromis între cheltuială şi investiţie, între a sparge banii şi a-i investi jidăneşte, doar cu scopul înmulţirii, fără a-mi schimba deocamdată nivelul de trai.
Deci premisa problemei nu era „Ai un milion, cum îl înmulţeşti?” ci pur şi simplu „Ce faci cu banii?”, considerând că se subînţelege că vrei să schimbi ceva în viaţa ta, nu imediat îţi merge capul la cum să faci dintr-un milion, două, şapte, nouă – Jiji Becali, greeeeu cu Becali!

Iar varianta mea (bună pentru mine, nu universală) genera imediat un trai decent, chiar îmbelşugat, pentru standardele mele, o casă onorabilă, două maşini mişto şi venituri peste medie, fără muncă.
În condiţiile în care grosul banilor nu erau daţi pe gârlă, ci investiţi în apartamente, deci nu vaporizaţi la cumpărături.

Au început experţii în finanţe de pe computergames să mă facă prost. Că îmi scot investiţia în nu ştiu câţi ani.
Nu asta era ideea, de a înmulţi banii.
Dar românul numai la asta se gândeşte. Până la momentul câştigului la loto trăia ca un amărât, apoi un milion e puţin.
Strânge din dinţi, nu-şi cumpără nimic, cel mult o Solenţa, bagă toţi banii în bănci, aşteptând să facă pui. Teoretic. Practic, am spus mai sus.
Căci asta era varianta genială oferită de câţiva.
Deci, dacă imediat îmi cresc nivelul de trai, ajut nişte oameni, fără să rămân chel, ci cu 12 apartamente, care îmi aduc venituri bune lunar, sunt prost.
Dacă nu-mi iau nicio ciungă, stau cu chirie, merg cu trocariciul şi aştept (Cât? Nimeni nu preciza.) cu banii în bancă să se înmulţească doar din dobândă, expus fluctuaţiilor de tot felul, sunt deştept.
Am înţeles.
Da, e bine. Ei sunt viitorul.

foto ciordelita de aici