Fotografia mea
Bucuresti, Congo [Republic]
Sofer - categoriile BE CE DE. "De mic mi-a plăcut volanu / Şi nu am iubit ghiozdanu, / Copiii-nvăţau engleză / Şi eu să bag în viteză"

sâmbătă, 3 iulie 2010

Un biciclist resposabil

Eram obişnuit ca bicicliştii să fie nişte adolescenţi cu vântu-n plete, isterizaţi dacă le spui că ei nu ştiu să meargă pe stradă, calaţi numai pe drepturile lor, izvorâte din Regulamentul din care ei ştiu la modul urechist, câteva lucruri.

În general, bicicliştii sunt cei mai adevăraţi români: joacă mereu la două capete, sunt vehicultoni, jumătate vehicule, jumătate pietoni. Sau pietonişti.
Când trec zebra călare pe bicicletă, se consideră pietoni. Dacă o iau pe trotuar e firesc, fiindcă se grăbesc, dacă sunt pe drumul prioritar au drepturi de vehicul, prin parcuri sunt ce vor ei.
Dar iată că mai sunt şi oameni cu capul pe umeri, care nu se lasă orbiţi de pasiunea lor şi văd lucrurile în parametrii reali.

Ciclism, biciclism - articol


sursa foto - unde e si un articol mistocut

8 comentarii:

  1. Cred ca aici iar este vorba de nivelul de cultura al fiecaruia.Prin anii 82'/84' la unele scoli se facea educatie rutiera si mai venea si din cand in cand cite un nene militian si impartea diplome pentru nus' ce concurs pe scoala prin care trebuia sa-ti etalezi cunostintele vis-a-vis cel putin de semnele de circulatie.Asa ca nu toata lumea bicicleste la fel...

    RăspundeţiŞtergere
  2. ps

    eu cred ca ar fi necesare reluarea orelor acelea

    RăspundeţiŞtergere
  3. eu am prins acele ore la scoala de educatie rutiera...dupa revolutie chiar eram fan inrait bicicleta, da acu nu am curaj sa merg pe un "national' sau "european" pe bicicleta de frica soferilor (culmea, eu chiar sunt un sofer inrait),

    acu, daca plec la munci cu bicla folosesc mai mult trotuarul decat strada! really!

    RăspundeţiŞtergere
  4. Am copilărit în preajma DN1 - prin anii 80. Era la fel de periculos şi atunci. Săptămînal auzeam de accidente grave, se gonea rău de tot, era plin de tractoare şi camioane. Pînă la 14 ani, părinţii nu ne lăsau să ieşim cu bicla pe şosea. Deloc.
    Miliţia venea periodic şi împărţea pliante cu semnele de circulaţie. Tot periodic, ne controla să avem ochi de pisică, far, să ne meargă frînele... dacă nu eram în regulă, miliţienii ne desumflau roţile. Oamenilor mari nu le desumflau roţile, dar le vindeau seturi de catadioptri.
    Nu exista biciclist să nu semnalizeze schimbarea direcţiei de mers.
    Mureau mai mulţi biciclişti ca acum pe DN 1 - bine, erau şi foarte mulţi biciclişti raportat la valorile traficului auto! - mai ales din cauza alcoolului şi neatenţiei.

    RăspundeţiŞtergere
  5. da, pregatirea rutiera care se facea la scoala pe vremea lui Ceausescu insemna foarte mult. Acu nimic util nu se mai face.

    RăspundeţiŞtergere
  6. erau si patrulele pionieresti de circulatie. dupa ore, ne trimitea diriga in echipaj, cu tot harnasamentul de rigoare, sa oprim masinile la trecere, ca sa poate traversa in siguranta pietonii. pe care nu oprea la semnalul nostru, il notam in carnetel si predam lista cu nr. de inmatriculare la director, care, chipurile, o dadea la politie :)). macar de forma, dar conta.

    RăspundeţiŞtergere
  7. genial. acu le impuie capu' cu MTV si stomacu de snacksuri

    RăspundeţiŞtergere

Pareri, sentinte, urari, injurii si alte biele-manivele. Totusi, prefer comentariile inteligente sau macar digerabile.