Una in sus, din voleu

Din păcate, în zilele noastre credinţa e cam batjocorită, cu ajutorul mass-media în care lucrează prea mult tineret care nu ştie multe.
Astfel, se pune accentul pe tot felul de prostii şi nu pe esenţa creştinismului.

Un prieten de-al meu a fost de curând la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped (grecească).
Acest prieten nu este un oarecare, ci un psihoterapeut important de filieră psihanalitică, un om deosebit de pregătit din punct de vedere intelectual, care a citit şi cam toată filozofia importantă a lumii şi multe altele.
Dar omul nu a respins niciodată credinţa, ci a fost deschis să înţeleagă mai mult şi mai ales să simtă. Nu s-a oprit la lecturi şi manifestările exterioare ale creştinismului şi pentru asta se vede că a fost răsplătit.

Ce a simţit acolo? Păi la început nu mare lucru, până s-a spovedit la un părinte destul de tânăr, dar care era de mulţi ani acolo. Apoi prietenul meu a ţinut-o până a doua zi într-un plâns purificator şi a avut importante experienţe spirituale.
Oare înţelegem că pe lumea asta sunt lucruri asupra cărora mai avem de meditat? Sau la 20-25 de ani ne-am făcut deja păreri definitive, am aruncat dubitaţiile la gunoi, murind astfel spiritual înainte de a începe să ne dezvoltăm cu adevărat?
O fi aşa bine să ne facem cultura de la tv şi de pe net, ajutaţi de alţii mai ignoranţi ca noi, pe fugă, între două treburi?