Se petrecea în copilăria mea, la Pietrele Doamnei, din Rarău, un loc pe care merită să-l vezi.Acele stânci sunt superbe, despicate de sus până jos, ca de o sabie a unui uriaş. Ajungi pe un mic platouaş, practic chiar la baza stâncilor, de unde în sus pot merge numai alpiniştii sau căţărătorii, iar în jos se vede acea crăpătură destul de adâncă, dar în care poţi coborî fără echipament, dacă ţii neapărat. Există şi legende cum că în zona pietrelor ar fi o comoară şi imaginaţia mea de copil s-a înflăcărat când am auzit asta, şi sunt aproape convins şi astăzi că acea comoară, dacă există, poate fi numai ascunsă pe fundul uriaşei crăpături. Care ar fi cel mai bun loc să ascunzi o comoară în zonă dacă nu ăla? Ferit, întunecos, mai greu accesibil, înfricoşător. E aşa de frig în crăpătură, încât pe fundul ei găseşti zăpadă în plină vară. Tata a făcut un bulgăre şi l-a aruncat la noi în sus.
Eram cu ai mei pe acel platouaş, iar pe stânci, la vreo 5-6 metri înălţime, un fraier, un guşter în pantofi se urcase de nebun pe stâncă. Cine a fost măcar puţin muntean ştie unul din secretele muntelui: ai grijă unde te caţări, căci urcarea e uşoară, coborârea grea.
E mult mai greu să cobori de pe o stâncă pe care te-ai căţărat pentru că erai cu berea în cap şi voiai să-ţi impresionezi grupul, decât să te mai dai jos.
Guşterul era mort de frică, şi nu degeaba. Dacă ar fi căzut de acolo aproape sigur nu s-a fi putut opri pe micul platou, ci ar fi zburat direct în râpa uriaşă, pe fundul căreia să văd brazii.
Tata a avut un spirit extraordinar, şi-a păstrat calmul, l-a ghidat de jos unde să pună picioarele şi de ce ieşituri din stâncă să se ţină. A fost ceva fantastic.
cu săgeată este marcată crăpătură şi cu bulină locul aproximativ unde s-a urcat fraierul
Bre, da` esti "batran" nu gluma! :)) Sunt cu totul de acord cu tine... vai de saracii "oraseni" care se catara doar ca sa impresioneze.
RăspundeţiŞtergereApropo` de poza... daca dau click pe ea vreau s-o vad mai mare, nu mmai mica. :)