[fara legatura - maine un ciocan cu urechi pentru expertii financiari de pe computergames ]
- camionagiu
- Bucuresti, Congo [Republic]
- Sofer - categoriile BE CE DE. "De mic mi-a plăcut volanu / Şi nu am iubit ghiozdanu, / Copiii-nvăţau engleză / Şi eu să bag în viteză"
miercuri, 30 iunie 2010
Am izbucnit in plans in trafic
cand am vazut ce amarati sunt unii semeni ai nostri - 760 Li
[fara legatura - maine un ciocan cu urechi pentru expertii financiari de pe computergames ]
[fara legatura - maine un ciocan cu urechi pentru expertii financiari de pe computergames ]
Ai bani. Ce faci cu ei?
UPDATE - a se citi apoi Frecangiii de lampi
Inspirat de întrebarea lui Arhi, “dacă ai avea 20 000 euro şi ai vrea să emigrezi, în ce ţară te-ai duce?”
Mai mult sau mai puţin, toţi avem fantezia cu câştigul la loto.
Dar idei clare despre ce ar face cu banii întâlneşti foarte rar la oameni. Dacă îi întrebi exact ori se cam blochează şi scuipă răspunsuri că „eeee, să câştig eu...n-am ce face cu banii?”, ori încep să vorbească tâmpenii cu investit în afaceri pentru care nu au un studiu, nu sunt pregătiţi şi n-au făcut afaceri în viaţa lor, dar le cred geniale.
Aşa că iată datele problemei:
Ai câştigat 1 milion de euro. Ce faci exact cu ei, cu fiecare euro în parte?
(deci punem că ai 1 milion în buzunar, nu că plăteşti din el taxe).
Răspunsul meu:
● Cumpăr un apartament de 3 camere pentru părinţii mei – 70 000
● Cumpăr un apartament de 4 camere pentru mine sau o casă modestă în Ferentari – Rahova (non ţigănie), cu 50 000 se mai găsesc şi o îmbunătăţeşti. Mai mult de 3-4 camere n-am nevoie – 100 000 maxim, cu tot cu îmbunătăţiri.
● Cumpăr 12 apartamente de 2 camere, pe care le închiriez. 50 000 bucata, aşa rotund,
deci 600 000
● Cumpăr pentru mine un Passat CC şi un Eos pentru soţie, total 50 000 euro.
● Cumpăr un Passat pentru un prieten care mă ajută de câte ori am nevoie - 20 000.
● Haine, chestii mărunte, greu de calculat, zicem 10 000 aşa cu largheţe.
● Pun în două conturi 100 000, bani albi pentru zile negre.
● Au rămas 50 000 din care fac o binefacere unui om străin complet, nu rudă, nu prieten. Ori bani de un tratament pentru un om căruia chiar îi foloseşte, ori iau un apartament unui tânăr deosebit care a crescut la casa de copii şi se descurca greu, dar e de toată isprava, ceva de genul ăsta.
Ar rezulta o viaţa liniştită şi lipsită de griji materiale, cu venituri de 3000 de euro pe lună numai din chirii, la 250 pe lună/apartament.
Cu banii ăştia aş mai lua câte o excursie, un cadou, unor rude care m-au ajutat în viaţă şi aş fi liniştit.
Poate m-aş retrage peste vară la mare.
foto de aici
Inspirat de întrebarea lui Arhi, “dacă ai avea 20 000 euro şi ai vrea să emigrezi, în ce ţară te-ai duce?”Mai mult sau mai puţin, toţi avem fantezia cu câştigul la loto.
Dar idei clare despre ce ar face cu banii întâlneşti foarte rar la oameni. Dacă îi întrebi exact ori se cam blochează şi scuipă răspunsuri că „eeee, să câştig eu...n-am ce face cu banii?”, ori încep să vorbească tâmpenii cu investit în afaceri pentru care nu au un studiu, nu sunt pregătiţi şi n-au făcut afaceri în viaţa lor, dar le cred geniale.
Aşa că iată datele problemei:
Ai câştigat 1 milion de euro. Ce faci exact cu ei, cu fiecare euro în parte?
(deci punem că ai 1 milion în buzunar, nu că plăteşti din el taxe).
Răspunsul meu:
● Cumpăr un apartament de 3 camere pentru părinţii mei – 70 000
● Cumpăr un apartament de 4 camere pentru mine sau o casă modestă în Ferentari – Rahova (non ţigănie), cu 50 000 se mai găsesc şi o îmbunătăţeşti. Mai mult de 3-4 camere n-am nevoie – 100 000 maxim, cu tot cu îmbunătăţiri.
● Cumpăr 12 apartamente de 2 camere, pe care le închiriez. 50 000 bucata, aşa rotund,
deci 600 000
● Cumpăr pentru mine un Passat CC şi un Eos pentru soţie, total 50 000 euro.
● Cumpăr un Passat pentru un prieten care mă ajută de câte ori am nevoie - 20 000.
● Haine, chestii mărunte, greu de calculat, zicem 10 000 aşa cu largheţe.
● Pun în două conturi 100 000, bani albi pentru zile negre.
● Au rămas 50 000 din care fac o binefacere unui om străin complet, nu rudă, nu prieten. Ori bani de un tratament pentru un om căruia chiar îi foloseşte, ori iau un apartament unui tânăr deosebit care a crescut la casa de copii şi se descurca greu, dar e de toată isprava, ceva de genul ăsta.
Ar rezulta o viaţa liniştită şi lipsită de griji materiale, cu venituri de 3000 de euro pe lună numai din chirii, la 250 pe lună/apartament.
Cu banii ăştia aş mai lua câte o excursie, un cadou, unor rude care m-au ajutat în viaţă şi aş fi liniştit.
Poate m-aş retrage peste vară la mare.
foto de aici
marți, 29 iunie 2010
Romanii şi bulgarii, cei mai cei între popoari
Vedem că nu suntem singurele mămăligi din partea asta a Europei.Bulgaria este gata să achiziţioneze şi ea petardele de avioane americane second hand, concept anii 70, cu nişte „facelifturi”. link
Ştim cu toţii de unde a venit comunismul, cu tot alaiul lui de nenorociri.
Buuun, şi acum ce facem? Nu mai ieşim din ura iraţională faţă de ruşi orice s-ar întâmpla?
Ruşii, ei înşişi au suferit groaznic de pe urma comunismului pe care l-au inventat. Acum au şi ei un fel de democraţie, important este că orânduirea s-a schimbat, au pus capăt ideilor hegemonice – sau cel put(ţ)in nu-s aşa ambalate precum ale americanilor –
au demarat spre capitalism, mai ales cu ajutorul motoarelor pe gaz.
Gaz care ne este vital şi nouă, după cum ştim, şi pe care îl cumpărăm la un preţ piperat - şi ăsta-i doar unul din neajunsurile relaţiilor proaste cu Rusia, se poate vorbi de pierderea unei uriaşe pieţe pentru export etc. -, plătind factura pupincurismului nostru tradiţional, îndreptat şi spre fesa cea mai îndepărtată de hotare.
Fiindcă, se pare, noi nu putem să avem relaţii echilibrate, să ne vedem ale noastre, să fim cu picioarele pe pământ.
Ne trebuie tătuc, stăpân pe care să-l preaslăvim într-o adoraţie tâmpă şi fetişistă în care ne dizolvăm identitatea.
Nici bine nu s-a încheiat cu Pactul de la Varşovia, că pe noi a început să ne fută grija că rămânem de capul nostru, fără mamă, fără tată, parc'am fi făcuţi din piatră, vorba aurolacilor care cer prin metrou bani de ţigări via pâine.
Aşa că s-a pornit o campanie dementă de îndoctrinare a populaţiei că fără NATO nu se poate.
Marea majoritate a jurnaliştilor au luat ideea pe nemestecate şi au făcut-o ciungă, trăgând de ea în neştire.
A devenit un fapt acceptat cam de toată lumea, aşa că, în cele din urmă, am ajuns şi în NATO.
Nu înainte de a ne arde prin şantaj cu nişte trompete de fregate ruginite şi englezii, aliaţi pe axa din capul lui Spală-Punte.
Au fost câteva voci timide care au încercat să propună puţină moderaţie, unii chiar au pus pe masă ideea de neutralitate, dar corul căpoşilor NATO-işti a fost teribil. Interesele erau mari, vânzări de armament, chestiuni de influenţă, plus ignoranţă cu tona.
Ni se înţepa imediat bula cu frici inconştiente, ni se aducea aminte că suntem mici, proşti şi cu bube-n cap. Şi ne papă ursul cel rău.
Ursul nu ne păpa, ci ar fi avut motive temeinice, dacă ne-am fi negociat şi noi mereu în mod inteligent prin pădurea internaţională fiecare poziţie, să ne ofere zmeură, miere şi nici lupului de peste ocean nu i se urca la cap.
Lup care nu ştie decât de propriul interes, cu cinism, nici măcar în programul BÂRLOG WAIVER nu ne-a băgat în 20 de ani de pupat steagul cu steluţe.
„Aliatul” nostru nu a avut nici măcar bunul-simţ să salveze aparenţele şi să bage 2-3 ani la bulău un amărât de sergent care a ucis o valoare a muzicii româneşti. Aceste lucruri spun mult.
Mai apoi, amerianii fac pe dracu-n paişpe să ne bage pe gât avioane vechi, care la ei s-ar casa în câţiva ani, în loc să ne facă o propunere corectă. În condiţiile în care alţii au făcut propuneri mai mult decât onorante.
Pentru yankei suntem doar o mioriţă de muls. Slabă, e drept, dar dacă nu curge, pică.
Cred că o atitudine mai echilibrată pe plan internaţional şi puţin mai multă demnitate nu ar fi făcut rău nimănui, şi ar fi stat şi mămăliga mai ţeapănă pe masă, că fleşcăită arată a vomă.
foto furata de aici
au demarat spre capitalism, mai ales cu ajutorul motoarelor pe gaz.
Gaz care ne este vital şi nouă, după cum ştim, şi pe care îl cumpărăm la un preţ piperat - şi ăsta-i doar unul din neajunsurile relaţiilor proaste cu Rusia, se poate vorbi de pierderea unei uriaşe pieţe pentru export etc. -, plătind factura pupincurismului nostru tradiţional, îndreptat şi spre fesa cea mai îndepărtată de hotare.
Fiindcă, se pare, noi nu putem să avem relaţii echilibrate, să ne vedem ale noastre, să fim cu picioarele pe pământ.
Ne trebuie tătuc, stăpân pe care să-l preaslăvim într-o adoraţie tâmpă şi fetişistă în care ne dizolvăm identitatea.
Nici bine nu s-a încheiat cu Pactul de la Varşovia, că pe noi a început să ne fută grija că rămânem de capul nostru, fără mamă, fără tată, parc'am fi făcuţi din piatră, vorba aurolacilor care cer prin metrou bani de ţigări via pâine.
Aşa că s-a pornit o campanie dementă de îndoctrinare a populaţiei că fără NATO nu se poate.
Marea majoritate a jurnaliştilor au luat ideea pe nemestecate şi au făcut-o ciungă, trăgând de ea în neştire.
A devenit un fapt acceptat cam de toată lumea, aşa că, în cele din urmă, am ajuns şi în NATO.
Nu înainte de a ne arde prin şantaj cu nişte trompete de fregate ruginite şi englezii, aliaţi pe axa din capul lui Spală-Punte.
Au fost câteva voci timide care au încercat să propună puţină moderaţie, unii chiar au pus pe masă ideea de neutralitate, dar corul căpoşilor NATO-işti a fost teribil. Interesele erau mari, vânzări de armament, chestiuni de influenţă, plus ignoranţă cu tona.
Ni se înţepa imediat bula cu frici inconştiente, ni se aducea aminte că suntem mici, proşti şi cu bube-n cap. Şi ne papă ursul cel rău.
Ursul nu ne păpa, ci ar fi avut motive temeinice, dacă ne-am fi negociat şi noi mereu în mod inteligent prin pădurea internaţională fiecare poziţie, să ne ofere zmeură, miere şi nici lupului de peste ocean nu i se urca la cap.
Lup care nu ştie decât de propriul interes, cu cinism, nici măcar în programul BÂRLOG WAIVER nu ne-a băgat în 20 de ani de pupat steagul cu steluţe.
„Aliatul” nostru nu a avut nici măcar bunul-simţ să salveze aparenţele şi să bage 2-3 ani la bulău un amărât de sergent care a ucis o valoare a muzicii româneşti. Aceste lucruri spun mult.
Mai apoi, amerianii fac pe dracu-n paişpe să ne bage pe gât avioane vechi, care la ei s-ar casa în câţiva ani, în loc să ne facă o propunere corectă. În condiţiile în care alţii au făcut propuneri mai mult decât onorante.
Pentru yankei suntem doar o mioriţă de muls. Slabă, e drept, dar dacă nu curge, pică.
Cred că o atitudine mai echilibrată pe plan internaţional şi puţin mai multă demnitate nu ar fi făcut rău nimănui, şi ar fi stat şi mămăliga mai ţeapănă pe masă, că fleşcăită arată a vomă.
foto furata de aici
Presat de blogul romanesc fotbalvvv.com, Joseph Blatter isi cere scuze!
Iata pana unde a ajuns puterea blogurilor, intr-o lume aflata in criza economica, rasfranta in mod deosebit asupra presei traditionale.La numai cateva zile dupa articolul fulminant al jurnalistului sportiv C. VIMER, stabilit in SUA, articol in care era acuzat arbitrajul catastrofal de la Cupa Mondiala, Presedintele Federatiei Internationale de Fotbal, Joseph Blatter si-a cerut scuze si a promis analizarea problemei introducerii probelor video in deciziile fazelor controversate din fotbal.
Deci nu e totul pierdut.
mai multe in ADEVARUL
Pe repede-nainte
Câteva scurte, că până la ora 9 nu mi-a mers netul pe niciunul din calculatoare. Nici devastatorul UPC pe desktop (care upc nu merge nici acum), nici grabnic ejaculatorul everywhere de la ORANGE, pe şlaptop (vorba ălora de la VOUĂ, acum mulţi ani, când nu dăduseră şi ei în diareea DIVERTIS.
Normal că nu merge netul, a plouat.
VORBITUL PRIN TROMPETA DIN SPATE
Ieri, eram în faţa casei unui preot, pe care îl cunosc. Omul are două maşini în curte, un VITO şi un VW GOLF.
Trec doi ţuicari, în timp ce preotul era la slujbă în biserică, unul se uită în curtea preotului şi zice:
“Ia uite, numa’ merţane, golfuri...!”
Numai că VITO a fost primit de preot ca donaţie de la o cunoştinţă de-a lui, om înstărit cu mai multe maşini, care a fost ajutat de multe ori de părinte şi pur şi simplu i-a făcut un cadou prietenesc, o maşină mare pentru familia numeroasă a preotului.
O maşină la mâna a doua.
Iar VW e al fiului părintelui, care plăteşte rate ca orice om.
Dar două jagardele care put a băsămac zilnic, sunt cu capul numai la mici găinării şi vorbesc rahaturi îşi permit să judece un om care face numai bine şi susţine în momente grele mii de oameni care se duc la el. Acel preot, de mir fiind, face slujbe la biserica de cartier ca la mănăstire, e un om deosebit.
Dar pentru că nu merge cu o Dacie 1310 care trece ITP-ul cu şpagă iată ce primeşte.
Morala
Pulimea are nevoie de aparenţe, să fie minţită, de aceea politicienii îi dau mereu gargară ieftină, demagogie şi minciuni.
CONDU LINIŞTIT
Dacă poţi. Tot ieri, am văzut doi hoţi – distinşi cetăţeni de etnie rromă – care duceau cu ei un indicator auto – CEDEAZĂ TRECEREA cu INTERZIS LA DREAPTA.
Măcar dacă furau unul de prioritate... Era pericolul mai mic.
L-au scos dintr-o scară de bloc, unde îl aveau pitit, iar la căderea serii l-au condus pe ultimul drum. M-am plimbat prin zonă să-mi dau seama de unde a fost furat ca să anunţ POLIŢIA, dar n-am reuşit.
VEHICULE TRASE SAU ÎMPINSE CU MÂNA
Aberaţia asta învechită, care nu mai e scoasă odată din codul rutier, dă naştere la situaţii de tot râsul.
Un abţiguit pe trei cărări târa după el un cărucior în care avea nişte mizerii. Pe mijlocul străzii.
În spatele lui ajunge o maşină. Şoferul aşteaptă să se tragă „vehiculul” într-o parte. Dar beţivul n-auzea nimic. Până la urmă îi dă un claxon, de fapt vreo trei şi se face loc.
Întrebarea este: dacă e „vehicul” n-ar trebui să mergi în spatele lui până are loc să se dea spre marginea drumului sau până poţi executa o depăşire legală? Căci acolo erau maşini staţionate lângă bordură şi între ele s-a dat târâitorul de căruţ.
Iar la intersecţii, trebuie să-i dai pioritate dacă are acest drept.
Da, aşa de tâmpite şi învechite sunt prevederile legale.
Normal că nu merge netul, a plouat.
VORBITUL PRIN TROMPETA DIN SPATE
Ieri, eram în faţa casei unui preot, pe care îl cunosc. Omul are două maşini în curte, un VITO şi un VW GOLF.
Trec doi ţuicari, în timp ce preotul era la slujbă în biserică, unul se uită în curtea preotului şi zice:
“Ia uite, numa’ merţane, golfuri...!”
Numai că VITO a fost primit de preot ca donaţie de la o cunoştinţă de-a lui, om înstărit cu mai multe maşini, care a fost ajutat de multe ori de părinte şi pur şi simplu i-a făcut un cadou prietenesc, o maşină mare pentru familia numeroasă a preotului.
O maşină la mâna a doua.
Iar VW e al fiului părintelui, care plăteşte rate ca orice om.
Dar două jagardele care put a băsămac zilnic, sunt cu capul numai la mici găinării şi vorbesc rahaturi îşi permit să judece un om care face numai bine şi susţine în momente grele mii de oameni care se duc la el. Acel preot, de mir fiind, face slujbe la biserica de cartier ca la mănăstire, e un om deosebit.
Dar pentru că nu merge cu o Dacie 1310 care trece ITP-ul cu şpagă iată ce primeşte.
Morala
Pulimea are nevoie de aparenţe, să fie minţită, de aceea politicienii îi dau mereu gargară ieftină, demagogie şi minciuni.
CONDU LINIŞTIT
Dacă poţi. Tot ieri, am văzut doi hoţi – distinşi cetăţeni de etnie rromă – care duceau cu ei un indicator auto – CEDEAZĂ TRECEREA cu INTERZIS LA DREAPTA.
Măcar dacă furau unul de prioritate... Era pericolul mai mic.
L-au scos dintr-o scară de bloc, unde îl aveau pitit, iar la căderea serii l-au condus pe ultimul drum. M-am plimbat prin zonă să-mi dau seama de unde a fost furat ca să anunţ POLIŢIA, dar n-am reuşit.
VEHICULE TRASE SAU ÎMPINSE CU MÂNA
Aberaţia asta învechită, care nu mai e scoasă odată din codul rutier, dă naştere la situaţii de tot râsul.
Un abţiguit pe trei cărări târa după el un cărucior în care avea nişte mizerii. Pe mijlocul străzii.
În spatele lui ajunge o maşină. Şoferul aşteaptă să se tragă „vehiculul” într-o parte. Dar beţivul n-auzea nimic. Până la urmă îi dă un claxon, de fapt vreo trei şi se face loc.
Întrebarea este: dacă e „vehicul” n-ar trebui să mergi în spatele lui până are loc să se dea spre marginea drumului sau până poţi executa o depăşire legală? Căci acolo erau maşini staţionate lângă bordură şi între ele s-a dat târâitorul de căruţ.
Iar la intersecţii, trebuie să-i dai pioritate dacă are acest drept.
Da, aşa de tâmpite şi învechite sunt prevederile legale.
luni, 28 iunie 2010
Romanul si criza
Acum câteva zile, hai la conac să ne relaxăm la sfârşit de săptămână.
Trecem pe lângă un loc unde destul de des este o doamnă care vinde flori pe marginea drumului. Ghivece ornamentale, flori superbe. Nevastă-mea vrea să oprim, aşa că hai la flori.
Aşa am cunoscut o persoană de toată isprava.
Doamnă cu doctorat în floricultură, are împreună cu soţul propriile sere, vine cu Vito pe marginea drumului şi îşi vinde florile. În vânt, cu maşinile vâjâind pe lângă ea.
Când nu este acolo, consiliază în privinţa amenajării florale a spaţiilor, firme mari. Mari, mari, nu aşa...
A muncit 7 ani pentru un doctorat, e umblată prin lume, deosebit de simpatică. Cum a început?
Cu bani mulţi, cu relaţii sus-puse, contracte cu statul. NU.
S-a dus pe la firme şi le-a zis şmecherilor:
„Lucrez fără bani! Dacă vă place, îmi daţi la final. Dacă nu, nu.”
Şi le-a plăcut. Aşa de mult, încât fiecare a recomandat-o mai departe.
Şi vinde şi pe marginea drumului.
La un moment dat, a vrut să angajeze o amărâtă să vândă ea, în locul ei. Salariu, bonuri de masă, plus procent din vânzări. A venit două zile, apoi gata. Îi e ruşine să vândă flori...
BONUSURI
(1)
La ţară, avem nevoie din când în când de oameni la câte-o treabă. Un cosit pe o parceluţă, dat un târnăcop 3 ore, chestii de astea pe care le pot face toţi ăia care freacă păhărelul cu tărie din electrozi la cele câteva "terase" din comună.
Promit că vin, rămâne stabilită ora şi nimic. I-aţi văzut voi?
(2)
În faţa bisericii sunt la fiecare slujbă cerşetori, în majoritate ţigănci. Care la slujbă nu intră, doar stau afară şi cerşesc, înconjurate de puradei. O femeie de pe acolo i-a zis unei cerşetoare să vină la ea acasă pentru o treabă, ar fi primit şi bani şi mâncare.
NU.
Munca-i ruşinoasă şi nesănătoasă. Parcă aşa era proverbul.
Trecem pe lângă un loc unde destul de des este o doamnă care vinde flori pe marginea drumului. Ghivece ornamentale, flori superbe. Nevastă-mea vrea să oprim, aşa că hai la flori.
Aşa am cunoscut o persoană de toată isprava.
Doamnă cu doctorat în floricultură, are împreună cu soţul propriile sere, vine cu Vito pe marginea drumului şi îşi vinde florile. În vânt, cu maşinile vâjâind pe lângă ea.
Când nu este acolo, consiliază în privinţa amenajării florale a spaţiilor, firme mari. Mari, mari, nu aşa...
A muncit 7 ani pentru un doctorat, e umblată prin lume, deosebit de simpatică. Cum a început?
Cu bani mulţi, cu relaţii sus-puse, contracte cu statul. NU.
S-a dus pe la firme şi le-a zis şmecherilor:
„Lucrez fără bani! Dacă vă place, îmi daţi la final. Dacă nu, nu.”
Şi le-a plăcut. Aşa de mult, încât fiecare a recomandat-o mai departe.
Şi vinde şi pe marginea drumului.
La un moment dat, a vrut să angajeze o amărâtă să vândă ea, în locul ei. Salariu, bonuri de masă, plus procent din vânzări. A venit două zile, apoi gata. Îi e ruşine să vândă flori...
BONUSURI
(1)
La ţară, avem nevoie din când în când de oameni la câte-o treabă. Un cosit pe o parceluţă, dat un târnăcop 3 ore, chestii de astea pe care le pot face toţi ăia care freacă păhărelul cu tărie din electrozi la cele câteva "terase" din comună.
Promit că vin, rămâne stabilită ora şi nimic. I-aţi văzut voi?
(2)
În faţa bisericii sunt la fiecare slujbă cerşetori, în majoritate ţigănci. Care la slujbă nu intră, doar stau afară şi cerşesc, înconjurate de puradei. O femeie de pe acolo i-a zis unei cerşetoare să vină la ea acasă pentru o treabă, ar fi primit şi bani şi mâncare.
NU.
Munca-i ruşinoasă şi nesănătoasă. Parcă aşa era proverbul.
duminică, 27 iunie 2010
Amintiri din tara espadrilelor
De când mă ştiu, comerţul în ţara asta a fost sărăcăcios şi uniform. Pe vremea comuniştilor, mărfurile erau făcute „de stat”, toate la fel.Ce găseai la Unirea găseai şi la Cocor, tenişii din Bucureşti erau ca şi cei din Câmpulung Moldovenesc, Pegasul era tot Pegas peste tot, cu şa lungă, coarne lungi şi cu ele tunse.
Dar să spunem că era firesc, în acele condiţii.
Într-o zi, cu surle, trâmbiţe, tiribombe, gloanţe şi sânge a venit LIBERTATEA.
Ei, din momentul ăla toţi credeam că România va deveni, peste noapte, America. Eroare fatală.
A venit moda turcismelor, când „blugii pyramid”, mai ales cei de culoare muştar şi pantofiorii de cocalar, gen opincuţe cu ciucuraşi, au făcut o carieră de toată greţa.
S-a importat la greu, dar numai mizerii, căci puterea de cumpărare era redusă.
A apărut o gamă de băuturi tari şi aromate, nişte mizerii ungureşti, care erau foarte apreciate pe bordurile de lângă buticurile NON STOP care înfloriseră pe toate străduţele, se vindeau ţigări la bucată – bucuria atârnătorilor din cartier care nu mai rămâneau niciodată nefumaţi.
Şi câte şi mai câte porcării pe care nu le mai ţin minte, dar esenţa este că erau aceleaşi lucruri peste tot.
La un moment dat au început să apară reprezentanţele marilor firme, dar şi magazinele „de lux” şi atunci am zis „GATA!”, până aici cu panarama, de acum ne luăm lucruri adevărate.
CANCI.
Când am văzut „Otterii” de care se umpluse piaţa, am zis că-mi bag un crâmpei de (c)arici în el de comerţ capitalist.
Nişte mizerii, în comparaţie cu adevăraţii Otteri pe care în văzusem eu la Sergiu, un prieten foarte drag, care avea pantofi aduşi din Germania şi o pereche costa cât şapte de ale noastre.
Mai târziu am aflat că mărfurile care se vindeau la noi în reprezentanţele firmelor şi în magazinele mai de soi nu erau tot alea care erau la ei.
În EST se aduceau lucruri făcute special, pe calapodul puterii de cumpărare a foştilor comunişti rupţi în fund şi sparţi în gură (sau invers), mai ieftine şi mai proaste, palide imitaţii ale lucrurilor de afară.
Adidaşii nu erau chiar Adidaşi, Pumeţii nu erau chiar Pumeţi, blugii nu stăteau drepţi lângă pat când îi dădeai jos, ca ai lui Bobby Ewing când îşi ardea Pamela sau pe văduva lui Elvis.
Şi acum e exact la fel, du-te în ce magazin vrei şi bagă-ţi degetul pe gât, că ai de ce. La încălţămintea din gama „lux” se văd lipiturile tălpii de ţi-e frică să ieşi pe ploaie, ba a mai apărut şi moda lucrurilor gay. Cel puţin eu senzaţia asta o am.
Cam toţi pantofii bărbăteşti zici că sunt făcuţi pentru vedetele ACASĂ TV sau mă rog, pentru unele.
De aia am fost nevoit să-mi iau nişte tractoare mari şi butucănoase, doar să nu mă trezesc cu Solcanu lângă mine că zice MOTOR!
Şi totuşi, de o vreme încoace, lucrurile cică s-au mai schimbat puţin în bine. Spun „cică” fiindcă e vorba de articole feminine, drept care ştiu din auzite. Până acum câţiva ani era tragedie.
S-a trecut printr-o etapă la încălţămintea de damă de ziceai că toată populaţia frumoasă şi bună la şoferie e formată din persoane între 15 şi 22 de ani. Numai cizmuliţe supersexi şi fetişoase de-ţi venea să le iei fetelor la întrebări gleznele prin tramvaie, dar nimic pentru o femeie de 40-50-60 de ani, cu picioarele umflate de piaţă şi APACA.
La chiloţi la fel, dăduse TANGA-n toate. Prin 2000 vine mama acasă de la un magazin, cu o falcă-n cer şi una-n pământ.
Ceruse chiloţi şi vânzătorul, un nene la vreo 60 de ani, a început să-i înşire şnururi pe tarabă.
Până s-a enervat asta bătrână şi i-a trântit-o din grădină:
„Bine, domle, dar eu vreau să-mi intre curu în chiloţi! Nevasta dumitale aşa poartă?”
Prin 90-93 dăduse în noi boala espadrilelor – reminiscenţă a ultimilor ani de comunism, când 2 din 3 studenţi făceau espadrile şi imprimau tricouri.
Asta în pauzele de după ostenitoarele examene la vânzarea de BRRC – cod căminist pentru bere rece -, cafea şi închirierea de video-casete.
Toţi cocalarii din Crângaşi şi de aiurea aveau espadrile şi pantofiori cu ciucuraşi, şoseţele albe şi pyramide muştar.
A mai fost râia cu bermudele. Mizeriile de pantalonaşi bărbăteşti, coloraţi ţigăneşte şi scurţi până la genunchi erau peste tot.
Iar când modele se amestecau, ieşea ceva superb.
Bermude, espadrile, ţigara luată la bucată din măruntul cerşit de la un vecin, berea proastă sau tăria ungurească, FRAŢII PEŞTE, GENERIC sau Nelu Vlad care urlau din boxele expuse pe geamuri, încrâncenarea politică, „noi muncim nu gândim”, „fetele de la APACA”, ce să mai, au fost ani de pomină.
Nu ştiţi ce-aţi pierdut, ăştia mai tineri.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Vrei sa faci scoala cu masina asta?
clic pe poza pentru marimea maximaBara sparta zdrente, legata cu sarma.
Cred ca instructorul a avut elevi foarte talentati.
True stories - O zi din fascinanta viata a camionagiului
Ieri a fost o zi demnă de aventurile lui Conan Doi, al lui Vlad Muşatescu (autor uitat şi de care am mai amintit. Puteţi descărca romanul lui „De-a puia-gaia” de aici.Pentru week-end).
Faza I de rahat feminin
Hai să le duc pe mama şi soţia la doctor, în Dristor. Ajung acolo, trag la bordură, încercând să poziţionez ambele portiere de pe dreapta între stâlpişori, că odată eram aşa de captivat cu conversaţia încât tata, care nu ştie să se uite bine pe geam înainte de a deschide, mi-a atins-o – în fine, vina şoferului, până la urmă – schimbăm ultimele cuvinte.
Ele urmau să rămână acolo vreo oră, eu să mă duc să bag o şaorma. (Da, în post, ştiu, încerc să ţin, dar diabetul mă luptă serios aşa că sunt cazuri când prefer să mănânc ce trebuie, numai să-mi fie bine).
Şi bine mi-a fost... Dar să nu anticipăm.
Mama se îndepărtase deja de maşină, iar soţia încă mai lua nu ştiu ce de pe bancheta din spate. Eu, întors spre ea, vorbeam. Gata, ne luăm la revedere, trânteşte portiera, face un pas pe trotuar. Eu mă întorc, mă uit în stânga, în oglindă, întorc şi căpăţâna, „fotografiez” totul, era clar că pot pleca, mă uit în faţă în timp ce bag în viteză, mai aveam încă o fracţiune de secundă până să eliberez ambreiajul şi să mă mişc, când – reflex de om bătrân – arunc ochii iar în dreapta (deşi n-aş fi avut niciun motiv, nu?) şi
ce vad?
Nevastă-mea deschisese uşa, nu ştiu cum de nu auzisem, şi intrată cu trupul în maşină mai lua ceva de pe banchetă.
Vizualizaţi scena de cascadorii râsului (posibil cu urmări tragice) care s-ar fi produs dacă aş fi plecat?
Noroc că mă asigur de 7 ori înaintea plecării.
Ce să mai zici decât FEMEIE, frate.
Faza II de rahat bolnav
Ajung la şaorma. Fără castraveţi, vă rog, şi cu mult ketchup. Picant.
Ei, dar pana mea, şi ketchupul ăsta picant e de zece mii de feluri.
Ăla picant de la KFC nu e ăla picant de la Mc’, ăla de la Spring nu e ăla de la Dristor. (să n-aud nimic! nu acolo m-am dus)
Mă urc în maşină, mă pun pe mâncat. Gogule, încercarea voinţei nu glumă.
Ceapa, pe care nu avusesem prezenţa de spirit să o refuz, în combinaţie cu ketchupul picant, foarte picant, era ceva pentru demolat clădiri.
Dar camionagiul are stomac. Măcar atâta. De mic copil am un stomac de rup tot.
După o jumătate de oră eram iar la Dristor, aşteptând ieşirea fetelor, când mă apucă frate nişte mâncărimi pe piept, pe gât şi pe mâini de nu mai ştiam de mine. Să-mi rup hainele, nu alta.
Mă uit în oglindă, eram roşu, iritat ca un rac băgat în oală.
O grăbesc pe maică-mea, cu care urma să fac cumpărături:
„Hai mai repede, că mor!”
Alerg în blană la Sălăjan, îmi iau oţet de mere cu miere de albine – diluat cu apă te salvează şi dacă mănânci peşte stricat - şi Claritine (un antialergic foarte bun şi scump). Mă tratez pe marginea drumului, apoi hai la Billa.
Faza III de rahat PANSAT
Mama în magazin, eu imi iau o cafeluţă de la dozator şi mă instalez pe bancheta din spate. Îmi pun telefonul tacticos la loc sigur, aranjez căştile în aşa fel încât dintr-o mişcare să le pun în ureche şi să nu se mai înnoade firul. Portierele de pe dreapta deschise. În dreapta mea o maşină parcată.
Încui maşina din alarmă, ca să nu las prea multe breşe de securitate.
La CIA au zis că nu e bine să poţi fi atacat pe toate părţile maşinii. :P
Intru pe net, nu dau două clicuri, gogule, că vin din magazin proprietarii maşinii din dreapta. Cobor să închid portierele. O închid pe aia din faţă, apoi o împing puţin pe aia din spate, să mă uit la nu ştiu ce. Şi se blochează cu dispozitivul de siguranţă.
Pe moment am realizat că cheile au rămas pe banchetă, laptopul deschis, telefonul tot acolo. Ţin minte că am tras de ambele portiere de pe dreapta şi nu au mers, deşi cea din faţă nu avea cum să fie încuiată.
N-am nicio explicaţie pentru asta, ori fiind stresat nu am făcut mişcarea necesară, ori nu ştiu ce să zic, cert este că am fost convins, pentru 10 minute, că am rămas aşa.
Faza IV de rahat ridicol
Am sunat la Nana, care stă în apropiere, să îmi împrumute maşina, să fug acasă, ca să iau cheile de rezervă.
„Vai de mine, nu pot, Dănuţ, că e la spălat la OZANA, cu banchetele scoase!”
Eu, naiv:
„Păi nu neapărat acuma, în juma de oră, o oră, tot stăm aici degeaba lângă maşină.”
„Vai, dar nu e gata, mâine plec în Moldova...!”
Nana nu dă maşina nimănui, poţi să şi mori, pentru ea maşina e sacră.
Despre asta în alt episod.
Între timp, descopăr că portiera din faţă nu era încuiată, cum era şi firesc, aşa că hai să luăm peşte. Sar peste faza cu mama care nu ştiu de ce consideră normal, după ce se dă jos din maşină pe trotuar, ştiind că plec şi văzând (sau poate nu) că eu mă asigur pentru plecare, să treacă prin faţa maşinii mele, exact când mă mişc.
Aveam o fereastră de câteva minute, aşa că vreau să fac o verificare (vorba lui Zoso, aşa DE CONTROL), căci bănuiala mă rodea ca un viermişor:
prea era cusută cu aţă albă faza cu maşina lăsată la spălătorie.
O iau pe străduţele care duc la Nana, când ce să vezi? La două străduţe de blocul ei, pe un colţ ferit, ascunsă maşina Nanei!
Mă dau jos, mă uit înauntru, deşi era evident că e nespălată şi nici n-ar fi avut ce să caute acolo – murdară muci. Varză. Ca maşina navetistului.
Deci imediat ce a vorbit cu mine, aflând că sunt într-un necaz, a preferat să mă lase să plătesc taxiuri (cum era planul) decât să îmi dea maşina o oră, a sărit în „Bombiţa” ei de Solentza – sper că nu v-aţi imaginat vreun CLS? – şi a ascuns-o pe străduţe.
Aşa că fac o poantă sinistră: îi scriu cu degetul umezit, pe geamul murdar al şoferului:
SPALA
MA
:))
THE END
vineri, 25 iunie 2010
Mereu in siguranta
(tutoriale auto pentru incepatori)
Nu luam drept litera de lege semnalizarea celorlati soferi, caci unele semnale pot fi uitate sau gresite. Mergem numai in cunostinta de cauza, mereu asigurati.
Ne asiguram obligatoriu la intrarea in intersectie si cand suntem pe verde sau cand avem prioritate conform indicatoarelor.
Poate veni un vehicul cu circulatie prioritara (salvare, politie, pompieri, sa nu auzim sirenele din cauza muzicii din masina sau a vorbitului la telefon, poate trece cineva care nu ne da prioritate. Noi ne asiguram.)
Nu luam drept litera de lege semnalizarea celorlati soferi, caci unele semnale pot fi uitate sau gresite. Mergem numai in cunostinta de cauza, mereu asigurati.
Ne asiguram obligatoriu la intrarea in intersectie si cand suntem pe verde sau cand avem prioritate conform indicatoarelor.
Poate veni un vehicul cu circulatie prioritara (salvare, politie, pompieri, sa nu auzim sirenele din cauza muzicii din masina sau a vorbitului la telefon, poate trece cineva care nu ne da prioritate. Noi ne asiguram.)
Mizerabilii
Despre Dan Diaconescu e incomod de vorbit. Face parte din acele subiecte pe care dacă le abordezi, cazi inevitabil în derizoriu şi mizerie. Fiindcă a diseca un distem digestiv al periferiei societăţii te pune în situaţia de a şti dinainte ce vei găsi şi a te umple de o putoare anticipată, deci lucru cu atât mai ruşinos.Aici îmi aduc aminte de o întâmplare: eram prin clasa a II-a, copil crescut la bloc şi mutat deodată, „mare”, la curte. Pisica vecinului tocmai ascunsese ceva în nisip şi, deşi auzisem cam ce ascunde pisica, tentaţia căutării a fost totală, aşa încât m-am ales cu degetele cremuite.
Sper să nu fac asta şi acum.
Mă voi referi la câteva posibile semnificaţii ale celebrului caz otevist CRIMA DIN PRIMĂVERII, pornind de la ceea ce se cheamă în plan juridic „dovezi indirecte”.
Scheletul cazului îl cunoaştem majoritatea, dar să ne reîmprospătăm puţin.
Într-o noapte, în vila familiei Iovan din cartierul bucureştean Primăverii, pătrunde un hoţ.
Adrian Iovan, care dormea alături de soţia sa Romaniţa, se trezeşte, vede în pragul dormitorului silueta intrusului, îşi ia arma de vânătoare, îl urmăreşte prin vilă şi când îl prinde îl împuşcă.
Modul în care s-a desfăşurat apoi prezentarea acestui caz la OTV este de natură să ne pună pe gânduri în privinţa bunelor intenţii ale lui Dan Diaconescu.
La prima emisiune în care a fost invitată sora hoţului, Mihaela, femeia a fost de un bun-simţ rarisim, care m-a impresionat.
Necajită dar fără furie, plânsă dar fără ostentaţie, încercănată dar nu crispată. Nimic revanşard, nimic de reproşat lui Iovan.
A admis că fratele ei era un hoţ, că mai făcuse de astea, că, practic, şi-o meritase.
Ei, dar la următoarea emisiune în care a apărut, Mihaela nu mai era ea. Devenise o fiară, cerea dreptate, uitase tot ce spusese şi juca rolul sorei distruse.
O femeie necăjită care abia îşi creşte copilul, ajutată uneori de fratele ei, care deşi mai făcuse anumite erori în viaţă, era un băiat de zahăr.
S-a mers pe cartea aţâţării populaţiei sărace împotriva bogătaşilor nemernici, care în loc să dea o pâine caldă hoţului îi dau un glonţ.
Adrian Iovan a fost prezentat ca un ucigaş cu sânge rece, care a preferat să apese pe trăgaci în loc să facă puţină maieutică în pijama cu spărgătorul, pe balcon.
Apoi, în zeci de emisiuni, sora mortului a cerut cu lacrimi în ochi şi pumnii strânşi „dreptate”, a chemat la solidaritate şi lupta de clasă, i-a învinovăţit pe ciocoii care i-au ucis bunătate de frate.
De aici încolo putem specula, pe temeiurile bunului-simţ comun şi ale psihologiei cotidiene pe care o ştie orice om care trăieşte în lume.
E greu, foarte greu de crezut că sora mortului s-a întors, de la o zi la alta, cu 180 de grade neajutată, fără înghiontirea complice şi drăcoasă a zâmbitorului Diaconescu, fără o anumită prezentare a unor şanse de câştig material de pe urma întâmplării şi fără scormonirea rău-voitoare a suferinţei tinerei femei.
De asemenea, se poate specula că familia Iovan ar fi avut mijloace de a opri „malaxorul”, dar nu a dorit, iar asta l-a îndârjit şi mai mult pe mogulul televiziunii poporului.
Restul e istorie. Şi se va repeta.
joi, 24 iunie 2010
Dragos Anastasiu si "mutu"
Acum vreo câteva zile mă uitam la emisunea ARENA LEILOR.Vin un el şi-o ea, Monica Preis şi Andrei Adrian, logodiţi.
El un mutulică plin de sine şi cu aer blazat, ea o tipă solară, simpatică, dar care nu părea chiar un geniu. În fine, nici nu e nevoie de genialitate ca să faci nişte bani.
Propunerea de afacere pentru “lei” era SPA la Brăneşti.
Poate ar fi mers, poate nu, habar n-am. Ei pretindeau că zona s-a umplut de lume cu bani, că s-au construit multe vile etc.
Faptele sunt că ei veneau în afacere doar “cu ideea” – porcărie pe care o auzi la toţi, şi eu am 1000 de idei, din care cel puţin jumătate sunt geniale, iar restul rapid perfectibile - un teren la Brăneşti, de 1000 de metri pătraţi pe care ar fi venit construcţia SPA-ului.
Nu experienţă, nu bani de investit.
Trecând peste lipsa de implicare a “leilor” de la începutul emisiunii, căci nu au întrebat ceva absolut esenţial în context şi anume
“EXISTĂ CANALIZARE BUNĂ LA BRĂNEŞTI?”
(căci un SPA presupune instalaţii serioase de apă-canal, nu trebuie să fii Newton ca să-ţi dai seama de asta), la un moment dat se ajunge la nişte mici glumiţe generate de atitudinea bărbatului viitorului cuplu de magnaţi, şi ea face nu ştiu ce remarcă amuzantă.
Leul Dragoş Anastasiu devine însufleţit şi le aruncă o propunere halucinantă:
să ia el minim 51% din afacere, să mai vină cu cineva care se pricepe la SPA, să constuiască tot ce trebuie şi să se facă treaba.
Fata înţelegea-nu-nţelegea exact despre ce-i vorba, dar intuiţia feminină o împingea să spună DA.
Mutulică a început să se simtă folosit, speculat, ars pe la spate. Păi stai puţin, vine milionarul Anastasiu să le ia lor ideea şi 51% aşa doar că sare cu banii, cu specialistul şi cu numele lui?
Mutulică vine cu terenul!
S-a codit şi s-a învârtit până ce barosanul a retras oferta.
Cu proştii nu te pui, frate, dar să mai faci afaceri cu ei…
Deci, cum ar veni eu vreau să fac o şcoală de fotbal, fiincă am un teren la Pocreaca.
Mă duc la un magnat şi îi spun marea idee.
“Te pricepi la fotbal?”, mă întreabă investitorul.
“Nope, dar vin cu ideea şi terenul!”
El, culmea, e de acord, el construieşte şcoala, vine cu Hagi ca specialist şi vrea controlul afacerii.
“NU, nenică, eu vin cu terenul din Pocreaca şi ideea. Vreau controlul!”
Atunci, mutule, păstrează-ţi ideea şi bagă-ţi-o în fund, meştere, şi în teren fă-ţi mormânt!
Dacă Dragoş Anastasiu ar fi vrut teren la Brăneşti să-şi facă SPA, şi-l cumpăra.
UPDATE IMPORTANT
Intre timp am dat de blogul Monicai Preis. Iata cum sintetizeaza ea motivul esecului:
"...experienta a fost f buna, ne-a convins ca mediul de afaceri din Romania e inca constrans de anumite mecanisme de gandire cam neoccidentale in sensul ca “hai sa ii fraierim si pe-astia, de ce sa ii lasam sa ia o decizie corecta? Si ca nu trebuie sa renuntam la visul nostru. "
Camionagiu: Nu renuntati, copii! Sigur Dragos Anastasiu a vrut sa va fraiereasca, sa se imbogateasca prin mandretea voastra de teren branestian. Tineti-o tot asa!
O sa faceti echipa buna si, fara indoiala, o sa intalniti in fiecare luna un milionar dispus sa intre cu voi in SPA. link
Si eu despre Diverta
zoso zice de DIVERTA
Eu, acum vreo luna. Cautam niste semne de incepator, pentru cineva.
Ma duc in DIVERTA din Mall Plazza si cat credeti ca erau niste semne? Ziceti asa un scor.
NU.
Era 17 lei BUCATA! Si incepatorul ia doua, da?
Am luat dintr-un magazin de cartier cu piese de schimb. Scorul?
5 lei amandoua.
Dar sunt suparati ca dau faliment. Nu mai spun de spatiile imense pe care le inchiriaza ca sa vanda carti, jucarii, cd-uri si ciocolata de lux. Totul la preturi astronomice. Un carnetel de notite banal 35 de lei? Din partea mea sa se duca la cosul de gunoi al istoriei posdecembriste. Asta nu-i comert capitalist.
Eu, acum vreo luna. Cautam niste semne de incepator, pentru cineva.
Ma duc in DIVERTA din Mall Plazza si cat credeti ca erau niste semne? Ziceti asa un scor.
NU.
Era 17 lei BUCATA! Si incepatorul ia doua, da?
Am luat dintr-un magazin de cartier cu piese de schimb. Scorul?
5 lei amandoua.
Dar sunt suparati ca dau faliment. Nu mai spun de spatiile imense pe care le inchiriaza ca sa vanda carti, jucarii, cd-uri si ciocolata de lux. Totul la preturi astronomice. Un carnetel de notite banal 35 de lei? Din partea mea sa se duca la cosul de gunoi al istoriei posdecembriste. Asta nu-i comert capitalist.
fuck! mi s-a stricat tasta f
Vin aseara pana la tara. Dimineata scot laptopul din geanta, il pun, cand incep sa scriu, hop nu-mi merge tasta f. E blocata si apesi degeaba.
Asa ca deocamdata am dat COPY la un f si ii dau PASTE de cate ori am nevoie. De aia nu mi-s mie dragi laptopurile. La tastatura de la desktop scrii cum iti vine, dai in taste tare si indesat. Cum facea si Terente la vremea lui.
Asa ca deocamdata am dat COPY la un f si ii dau PASTE de cate ori am nevoie. De aia nu mi-s mie dragi laptopurile. La tastatura de la desktop scrii cum iti vine, dai in taste tare si indesat. Cum facea si Terente la vremea lui.
miercuri, 23 iunie 2010
Suficienta femeilor la volan - exemplu
Şi-uite aşa, dragii moşului, mi-am adus aminte că mai am de scris un episod din seria
TOP TEN – slăbiciuni ale femeilor la volan.
Cum aşa?
Păi se dă următorul film al lui Răzvan, pe care, în glumă, îl numeşte „Braşov – oraş periculos”.
N-aş fi avut nimic de zis dacă persoana cu masina alba, care ia viraj dreapta,
nu ar fi spus „nici macar nu vedeam semaforul din unghiul ala”.
Aşa că n-am ce face şi-i explic cum trebuia să priceapă acea intersecţie, unde să privească. Fiindcă nu înseamnă că atunci când nu vezi semaforul adresat ţie trebuie să fii năuc, să te bâlbâi NG, NG, NG şi să bolovăneşti ochii în cap.
Îi spun:
Alexandra, dar tu cand vezi ca unii stau inaintea unei zebre nu te uiti pe la toate semafoarele si dupa pietoni?
Ai fi vazut ca trec oameni pe zebra, te-ai fi uitat la semaforul dedicat lor, ai fi vazut ca e verde si ai fi trecut cand se facea rosu.
E asa greu?
Şi ea răspunde aşa.
În acest fel mi-am amintit că mai am de scris ultimul episod din TOP TEN..., numit SUPERIORITATEA.
Fiindcă femeile, când dau dovadă de nepricepere la volan, sunt neschimbate, suficiente şi atotştiutoare.
Dar daca zici ceva de ele esti MISOGIN, da?
TOP TEN – slăbiciuni ale femeilor la volan.
Cum aşa?
Păi se dă următorul film al lui Răzvan, pe care, în glumă, îl numeşte „Braşov – oraş periculos”.
N-aş fi avut nimic de zis dacă persoana cu masina alba, care ia viraj dreapta,
nu ar fi spus „nici macar nu vedeam semaforul din unghiul ala”.
Aşa că n-am ce face şi-i explic cum trebuia să priceapă acea intersecţie, unde să privească. Fiindcă nu înseamnă că atunci când nu vezi semaforul adresat ţie trebuie să fii năuc, să te bâlbâi NG, NG, NG şi să bolovăneşti ochii în cap.
Îi spun:
Alexandra, dar tu cand vezi ca unii stau inaintea unei zebre nu te uiti pe la toate semafoarele si dupa pietoni?
Ai fi vazut ca trec oameni pe zebra, te-ai fi uitat la semaforul dedicat lor, ai fi vazut ca e verde si ai fi trecut cand se facea rosu.
E asa greu?
Şi ea răspunde aşa.
În acest fel mi-am amintit că mai am de scris ultimul episod din TOP TEN..., numit SUPERIORITATEA.
Fiindcă femeile, când dau dovadă de nepricepere la volan, sunt neschimbate, suficiente şi atotştiutoare.
Dar daca zici ceva de ele esti MISOGIN, da?
marți, 22 iunie 2010
Te gandesti cine e in jurul tau?
povesti adevarate, pornite de la problema lui Razvan cu un imbecil
POVESTEA 1
Il stiu pe unul care conduce de multi ani, experimentat nu gluma, a facut si occidentul, in fine.
Conduce agitat din punctul meu de vedere, dar bine, adica fara incidente.
Omul a avut o perioada proasta in viata, cand a facut un tratament, era destul de adormit, aproape leguma.
Masina lui nu o conducea, dar intr-o zi, la serviciu, nu stiu pe unde erau soferii si a fost nevoie sa se miste prin curte niste masini. El de colo, ca face.
Frate, din manevre simple prin curtea aia a pocnit 2 masini.
MORALA:
Suntem constienti ce fel de oameni pot fi in jurul nostru?
Pot fi drogati, pe tratament, bauti, fara carnet, infractori de drept comun.
Pe de alta parte, ce sa faci? Sa mergi numai cu 40 ca sa eviti orice?
POVESTEA 2
Am un prieten, mare psiholog. Intr-o zi ii suna telefonul. Era mama unui pacient/client, care urla disperata ca fiul ei vrea sa ii ia cheile de la masina si sa plece. Baiatul foarte grav, daca iesea cu masina chiar era BRUBLEM.
Nervos, instabil, cu episoade psihotice. Psihologul l-a convins, pana la urma, sa nu se mai urce la volan. Dar daca ar fi urcat?
POVESTEA 3
Il stiu pe unul care timp de 7 ani a mers fara carnet. Mergea bine omul, dar stia doar semnele principale. Dar, in general, conducea ochiometric. La instinct. Vedea ca stai, se baga. Vedea ca te bagi, statea locului. N-a avut probleme, dar asta fiindca e un tip de calitate. Dar daca ar fi fost din fire un zbuciumat?
MORALA MORALELOR
Propun sa ne bagam in cap ca in jurul nostru toti sunt in neregula, din diverse puncte de vedere si sa facem tot ce tine de noi, ca sa fim in siguranta. Sa ne asiguram in permanenta, daca se poate, sa privim panoramic, sa ne punem problema mereu de unde poate sa apara nebunu'.
Nu merge mereu, dar ne putem creste sansele de a fi bine. Caci pana la urma asta conteaza, sa ne intoarcem acasa ok si cu masina intreaga.
POVESTEA 1
Il stiu pe unul care conduce de multi ani, experimentat nu gluma, a facut si occidentul, in fine.
Conduce agitat din punctul meu de vedere, dar bine, adica fara incidente.
Omul a avut o perioada proasta in viata, cand a facut un tratament, era destul de adormit, aproape leguma.
Masina lui nu o conducea, dar intr-o zi, la serviciu, nu stiu pe unde erau soferii si a fost nevoie sa se miste prin curte niste masini. El de colo, ca face.
Frate, din manevre simple prin curtea aia a pocnit 2 masini.
MORALA:
Suntem constienti ce fel de oameni pot fi in jurul nostru?
Pot fi drogati, pe tratament, bauti, fara carnet, infractori de drept comun.
Pe de alta parte, ce sa faci? Sa mergi numai cu 40 ca sa eviti orice?
POVESTEA 2
Am un prieten, mare psiholog. Intr-o zi ii suna telefonul. Era mama unui pacient/client, care urla disperata ca fiul ei vrea sa ii ia cheile de la masina si sa plece. Baiatul foarte grav, daca iesea cu masina chiar era BRUBLEM.
Nervos, instabil, cu episoade psihotice. Psihologul l-a convins, pana la urma, sa nu se mai urce la volan. Dar daca ar fi urcat?
POVESTEA 3
Il stiu pe unul care timp de 7 ani a mers fara carnet. Mergea bine omul, dar stia doar semnele principale. Dar, in general, conducea ochiometric. La instinct. Vedea ca stai, se baga. Vedea ca te bagi, statea locului. N-a avut probleme, dar asta fiindca e un tip de calitate. Dar daca ar fi fost din fire un zbuciumat?
MORALA MORALELOR
Propun sa ne bagam in cap ca in jurul nostru toti sunt in neregula, din diverse puncte de vedere si sa facem tot ce tine de noi, ca sa fim in siguranta. Sa ne asiguram in permanenta, daca se poate, sa privim panoramic, sa ne punem problema mereu de unde poate sa apara nebunu'.
Nu merge mereu, dar ne putem creste sansele de a fi bine. Caci pana la urma asta conteaza, sa ne intoarcem acasa ok si cu masina intreaga.
Exista genii printre noi
Dar ce o fi vrut sa faca? Chiar daca ajungea in varf, ce urma? Ori prabusire ori, in cel mai bun caz, ramanea cu burta pe varful pietrei.
Va dati seama ca unii ca asta sunt cu noi in trafic?
Va dati seama ca unii ca asta sunt cu noi in trafic?
Domni fara domnie
Vedem cum, de la an la an, oamenii sunt tot mai deficitari când vine vorba de relaţionare, de regulile elementare de buna-cuviinţă.De la piaţă până în Parlament, de la APACA la Universitate, fac o strălucită carieră exprimări de mahala, de talcioc sau stadion.
Invitată la o emisiune radiofonică, soţia mea nu a fost scoasă din „Doamna Daniela” de către realizator, om cu studii superioare, în jurul vârstei de 40 de ani, nu un puşti MTV-ist cu părul îngheţat de gel.
Stai şi te întrebi cum de nu-l zgâria pe timpan şi pe creier aceasta exprimare de coafeză şi de taximetrist. Dacă persoane care lucrează în presă discută aşa, la ce te poţi aştepta de la simpli funcţionari care ling hârtii prin primării, sedii de bănci, ministere?
Probabil este foarte greu de înţeles că atunci când spui „doamnă...”, „domnule...”, trebuie să urmeze numele de familie.
Când e vorba de texte literare, de redat o anumită atmosferă, se poate spune şi Domnu’ Cristi şi Doamna Gina.
Dar în discuţiile serioase, oficiale, publice, îi foloseşti omului numele de familie, chiar daca în particular te tragi de sireturi cu el. Mi se pare elementar.
Cum ar suna: Domnule Andrei (Pleşu), Domnule Nicu (Iorga), Doamna Ana (Aslan)?
luni, 21 iunie 2010
Nu te costa nimic sa fii un domn
Si sa te gandesti si la ceilalti. Nu esti singur pe strada si iti place si tie cand ti se fac mici favoruri.
Destin cutremurator - Elena Toma - cantareata, pictorita, scriitoare
In urma unui accident de masina petrecut in Israel a devenit amnezica, avand si alte probleme de sanatate foarte grave. A stat pe strazi, a cersit, a fost nedreptatita in justitie.
Dar a fost si ajutata de oameni simpli, muncitori romani din Israel. Un caz de film.
Cititi ceva cu adevarat zguduitor, caz 100% real, il stiu sigur.
PS
unii o stiti fiindca avea o emisiune pe OTV, "Oameni care ajuta oameni"
LINK
Priceputi americanii la parcari
Foto facute de un prieten in Georgetown, SUA.
Si zebra nu. Romanii ar face carne de mici din pietoni.
"Nu mergea semaforul, domnule politist si zebra nu e!"
Si zebra nu. Romanii ar face carne de mici din pietoni.
"Nu mergea semaforul, domnule politist si zebra nu e!"
Defense driving
Multumesc petardei de taximetrist care, deschizand usa in fata biciclistului, m-a ajutat sa arat ceva.
Iar greseala biciclistului a fost ca nu a franat ci a tras de ghidon fara asigurare. Asta il poate costa, intr-o zi, sanatatea sau viata.
filmat pe 20 iunie 2010 (dar inca n-am resetat cum trebuie data si ora de pe camera)
Iar greseala biciclistului a fost ca nu a franat ci a tras de ghidon fara asigurare. Asta il poate costa, intr-o zi, sanatatea sau viata.
filmat pe 20 iunie 2010 (dar inca n-am resetat cum trebuie data si ora de pe camera)
duminică, 20 iunie 2010
Adrenalinezii
10x Diesel
Un reportaj mai bun pentru cei care stiu germana, decat pentru ailalti, dar macar dati direct la 1:35 sa vedeti cum trece printre doua tiruri.
Ce nu inteleg motociclistii, este ca oricat ai fi de indemanatic, la 200,300 de km pe ora daca in viraj cand esti aplecat ai luat o pata de apa, nu mai zic de ulei, esti mort! Sau o piatra, o denivelare, o gropita, putin noroi.
RIP RIP RIP
Un reportaj mai bun pentru cei care stiu germana, decat pentru ailalti, dar macar dati direct la 1:35 sa vedeti cum trece printre doua tiruri.
Ce nu inteleg motociclistii, este ca oricat ai fi de indemanatic, la 200,300 de km pe ora daca in viraj cand esti aplecat ai luat o pata de apa, nu mai zic de ulei, esti mort! Sau o piatra, o denivelare, o gropita, putin noroi.
RIP RIP RIP
Tineretul danseaza...
Tineretul nostru educat in stil New Age prin MTV si PRO TV. Priviti ce elemente apar in dansul acela. (pentru cunoscatori)
Ce pateste Camionagiu in trafic
Ieri nu aveam camera pregatita, dar am gasit pe net exact ce am patit eu. La fel ca Beckham, am fost recunoscut de doua pustoaice:
"Wow, my God, tu esti Camionagiu?"
"Mda, mda..."
"Poti sa spui HI!, Plese, please!!!"
Pana mea, ce face bloggingu' asta.
PS
mi se pare mie sau Beckham schimba benzile ca poola?
"Wow, my God, tu esti Camionagiu?"
"Mda, mda..."
"Poti sa spui HI!, Plese, please!!!"
Pana mea, ce face bloggingu' asta.
PS
mi se pare mie sau Beckham schimba benzile ca poola?
Cacanarie
Iesirea din Pasajul Lujerului cu Blvd. Timisoara
Un romanism ordinar:
Pentru dreapta pe Blvd. Timisoara ai rosu. Pentru inainte e verde.
Stai ca prostul si te uiti cum lumea merge inainte, deci spre partea dreapta e liber complet, nu poate trece decat pasarea cerului, iar cardul de masini pentru dreapta asteapta verde.
In conditiile in care ar putea sa fie lasat verdele pentru dreapta tot atat cat este si pentru inainte. Sau sageata verde permanenta.
De notat ca acolo mereu e lant de masini care merg la dreapta. Si uite asa, in loc sa se fluidizeze circulatia cu putina gandire logica si o apasare de buton, se face totul de cacao.
Abia te abtii sa nu treci pe rosu.
putin asemanatoare si aici
Un romanism ordinar:
Pentru dreapta pe Blvd. Timisoara ai rosu. Pentru inainte e verde.
Stai ca prostul si te uiti cum lumea merge inainte, deci spre partea dreapta e liber complet, nu poate trece decat pasarea cerului, iar cardul de masini pentru dreapta asteapta verde.
In conditiile in care ar putea sa fie lasat verdele pentru dreapta tot atat cat este si pentru inainte. Sau sageata verde permanenta.
De notat ca acolo mereu e lant de masini care merg la dreapta. Si uite asa, in loc sa se fluidizeze circulatia cu putina gandire logica si o apasare de buton, se face totul de cacao.
Abia te abtii sa nu treci pe rosu.
putin asemanatoare si aici
sâmbătă, 19 iunie 2010
Top Deer
Jeremy Clarkson, James May si Richard Hammond (Top Gear), parodiati de Hyundai intr-o reclama la Tucson lx 35
Izolarea blocului - panarama la greu II
Am si eu o intrebare: daca munca tipilor care executa izolarea e asta, dar a locatarilor nu, ar fi prea deplasat sa am pretentia ca lucrarile sa inceapa, macar sambata, dupa 8:30, 9 ?
nu ne mai auzim in casa, trebuie sa ma scoata nevasta-mea din camera ca sa imi zica ceva.
episodul I aici
nu ne mai auzim in casa, trebuie sa ma scoata nevasta-mea din camera ca sa imi zica ceva.
episodul I aici
Noile masini oficiale Trafictube.ro
Iata care vor fi cele doua modele de BMW din care mogulii Trafictube vor face majoritatea filmarilor in capitala.
pozele au fost ciordite fara rusine si fara link de pe 24auto.ro
pozele au fost ciordite fara rusine si fara link de pe 24auto.ro
vineri, 18 iunie 2010
Vatmanul fuge dupa tramvaiul care merge singur
Nu e tare de tot? Cu bicicleta dupa tramvaiul naravas. Deci, atentie la tramvaie. 
Cea mai tare faza cu maidanezi
Ii zici politistului ca tocmai ti-a rupt maidanezul numarul? Ajungi la Spitalul 9 direct. :))
Daca mananci chibrituri cand vezi acest film...
... inseamna ca nu stii sa dai prioritate, nu ti-ai cultivat rabdarea la volan, esti o petarda care se arunca mereu, la risc. De 1000 de ori iti merge, dar o data poate nu.
Agiti lumea, creezi pericol, provoci injuraturi, incalci regulamentul, mergi periculos.
In stanga, pe drumul prioritar (nu se vede in cadru) era cineva care voia sa faca stanga dar a oprit prost, adica prea in spate ca sa dea prioritate de dreapta celor care veneau din sensul opus.
Daca ar fi oprit unde trebuia, ar fi facut stanga mai repede, as fi trecut si eu imediat dupa el si s-ar fi fluidizat. Dar asa, a trebuit sa asteptam.
Ideea e: dai prioritate pana te plictisesti, nu te arunci ca sa franeze altii.
Agiti lumea, creezi pericol, provoci injuraturi, incalci regulamentul, mergi periculos.
In stanga, pe drumul prioritar (nu se vede in cadru) era cineva care voia sa faca stanga dar a oprit prost, adica prea in spate ca sa dea prioritate de dreapta celor care veneau din sensul opus.
Daca ar fi oprit unde trebuia, ar fi facut stanga mai repede, as fi trecut si eu imediat dupa el si s-ar fi fluidizat. Dar asa, a trebuit sa asteptam.
Ideea e: dai prioritate pana te plictisesti, nu te arunci ca sa franeze altii.
joi, 17 iunie 2010
Izolarea blocului - panarama la greu
Galagie, panarama, schele pe bloc, muncitori pe la geamuri.
Totul pentru o smecherie a unora cu relatii, care si-au facut firme, si cu bani de la Primarie izoleaza blocurile.
Doar ca blocurile nu au nevoie de izolatii atunci cand se da caldura cum trebuie, iar peretii trebuie sa "respire".
S-a constatat ca sistemul acesta de a izola perfect duce la degradarea zidului, in numai 20-30 de ani.
Si te mai si obliga sa-ti pui termopane, ai, n-ai chef, pui termopane, desi tu, proprietar de apartament, nu ai semnat niciun contract in acest sens.
Eu, unul, nu vreau termopane la bucatarie si gemuletul de la debara. Dar ce conteaza?
Trebuie unii sa castige.
data de pe video e dereglata, inregistrarea am facut-o azi
Totul pentru o smecherie a unora cu relatii, care si-au facut firme, si cu bani de la Primarie izoleaza blocurile.
Doar ca blocurile nu au nevoie de izolatii atunci cand se da caldura cum trebuie, iar peretii trebuie sa "respire".
S-a constatat ca sistemul acesta de a izola perfect duce la degradarea zidului, in numai 20-30 de ani.
Si te mai si obliga sa-ti pui termopane, ai, n-ai chef, pui termopane, desi tu, proprietar de apartament, nu ai semnat niciun contract in acest sens.
Eu, unul, nu vreau termopane la bucatarie si gemuletul de la debara. Dar ce conteaza?
Trebuie unii sa castige.
data de pe video e dereglata, inregistrarea am facut-o azi
Antitalent la volan
Discutand cu cel mai apreciat instructor al Rodell-ului, Marius Diesel, problema talent vs antitalent in conducerea automobilului, a reiesit ca asa cum nu oricine are talent la desen, la muzica, la pictura, la box, tot asa exista oameni care pur si simplu nu pot sa devina conducatori auto.
Semne si "minuni"
In momentul cand un om face aproape toate orele cu aceeasi masina, si-a dat toata silinta, isi doreste din tot sufletul sa ia permisul si totusi nu este in stare sa plece singur de pe loc, nici sa tina masina drept pe banda si nici sa ia un viraj fara sa intre in bordura, atunci vorbim de antitalent.
Da, din pacate exista si asa ceva, este natural sa fie asa. Nu toti putem face orice. Eu, spre exemplu, sunt absolut handicapat la desen.
Dar atat de grav incat nu am trecut niciodata, desi am vrut, de nivelul unui copil de 4-5 ani, care deseneaza casa din figuri geometrice: un patrat – corpul casei, un triunghi – acoperisul, neaparat cosul pe care iese fum in toate partile, soarele zambind si un copac din cateva linii in curte.
Cand am invatat sa fac la fereastra un ghiveci de muscate – vezi-Doamne - am zis ca l-am umplut de respect pe Luchian.
Omul antitalent este total decuplat de automobil. Nu simte nimic, nu intelege, nu aude motorul. Mai bine zis aude daca il faci atent, dar nu coreleaza ce aude cu ce face el acolo pe jos cu pedalele alea care parca mai mult il incurca!
Daca masina nu ar avea pedale si schimbator parca ar conduce cat de cat, dar asa??!
Dar cum poti tu, elev, sa-ti dai seama ca esti antitalent? E greu, caci te poti pacali, iar stangaciile normale la inceput pot parea in ochii unui om mai perfectionist din fire semne ale antitalentului.
Dar instructorul isi da seama cu cine are de-a face, insa degeaba, caci scolile de soferi vor BANI.
Aici ajungem la o problema de etica
Antitalentul trebuie respins de catre scoala de soferi. Din experienta lui Marius Diesel rezulta ca acesti oameni-antitalent sunt, totusi, foarte rari.
Poate unul la multe serii, practic vreo doi-trei pe an. Sa fim seriosi, nu e o tragedie pentru o scoala de soferi sa dea banii inapoi la 3 oameni pe an, nu?
Fiindca asa vad eu lucrurile. As stipula in contract ceva de genul:
“Daca instructorii nostri considera ca nu aveti abilitatile native necesare, atunci scoala va inapoiaza banii pe care i-ati dat pe sedintele deja efectuate si considera contractul intrerupt.”
Ca patron de scoala de soferi, le-as spune instructorilor:
“Baieti, cand vedeti ca unul e pur si simplu incapabil sa ajunga conducator auto, ma anuntati. Eu vin, asist la o ora si daca se confirma, eu personal discut cu elevul, ii dau banii inapoi pe sedintele efectuate si gata.”
Nu mi-as lua pe constiinta niste viitoare tragedii.
Dar e greu…
Semne si "minuni"
In momentul cand un om face aproape toate orele cu aceeasi masina, si-a dat toata silinta, isi doreste din tot sufletul sa ia permisul si totusi nu este in stare sa plece singur de pe loc, nici sa tina masina drept pe banda si nici sa ia un viraj fara sa intre in bordura, atunci vorbim de antitalent.
Da, din pacate exista si asa ceva, este natural sa fie asa. Nu toti putem face orice. Eu, spre exemplu, sunt absolut handicapat la desen.
Dar atat de grav incat nu am trecut niciodata, desi am vrut, de nivelul unui copil de 4-5 ani, care deseneaza casa din figuri geometrice: un patrat – corpul casei, un triunghi – acoperisul, neaparat cosul pe care iese fum in toate partile, soarele zambind si un copac din cateva linii in curte.
Cand am invatat sa fac la fereastra un ghiveci de muscate – vezi-Doamne - am zis ca l-am umplut de respect pe Luchian.
Omul antitalent este total decuplat de automobil. Nu simte nimic, nu intelege, nu aude motorul. Mai bine zis aude daca il faci atent, dar nu coreleaza ce aude cu ce face el acolo pe jos cu pedalele alea care parca mai mult il incurca!
Daca masina nu ar avea pedale si schimbator parca ar conduce cat de cat, dar asa??!
Dar cum poti tu, elev, sa-ti dai seama ca esti antitalent? E greu, caci te poti pacali, iar stangaciile normale la inceput pot parea in ochii unui om mai perfectionist din fire semne ale antitalentului.
Dar instructorul isi da seama cu cine are de-a face, insa degeaba, caci scolile de soferi vor BANI.
Aici ajungem la o problema de etica
Antitalentul trebuie respins de catre scoala de soferi. Din experienta lui Marius Diesel rezulta ca acesti oameni-antitalent sunt, totusi, foarte rari.
Poate unul la multe serii, practic vreo doi-trei pe an. Sa fim seriosi, nu e o tragedie pentru o scoala de soferi sa dea banii inapoi la 3 oameni pe an, nu?
Fiindca asa vad eu lucrurile. As stipula in contract ceva de genul:
“Daca instructorii nostri considera ca nu aveti abilitatile native necesare, atunci scoala va inapoiaza banii pe care i-ati dat pe sedintele deja efectuate si considera contractul intrerupt.”
Ca patron de scoala de soferi, le-as spune instructorilor:
“Baieti, cand vedeti ca unul e pur si simplu incapabil sa ajunga conducator auto, ma anuntati. Eu vin, asist la o ora si daca se confirma, eu personal discut cu elevul, ii dau banii inapoi pe sedintele efectuate si gata.”
Nu mi-as lua pe constiinta niste viitoare tragedii.
Dar e greu…
miercuri, 16 iunie 2010
Politia Rutiniera da flit
Intersectia de la Billa – Drumul Taberei
Cu clic stanga se poate misca imaginea la poza 2
In mod curent, acolo cad semafoarele si nu numai atat, ci merg haotic, tot e bine cand nu merg deloc. Dar se strica la modul ca apuci sa intri pe verde, cand ai intrat in intersectie situatia s-a modificat, apoi iar si tot asa.
Ba e galben intermitent, ba se face rosu pentru ca imediat sa dea in verde.
Zici ca semafoarele au baut ceva. Sau parca un semafor e de la PD-L si unul de la PSD. Isi fac sicane mereu.
Va pot spune ca situatia e atat de spurcata, ca abia am trecut eu prin intersectia aia si cu capul girofar. Rau de tot, moartea.
Eram pe drumul cu cedeaza trecerea si semaforul facea ca toate visele. In intersectie bulibaseala, iar pe drumul prioritar, dinspre Blvd Ghencea veneau doua camioane. Gusterii incep sa intre in fata camioanelor, cel din fata, un pusti a mers foarte misto, a inceput seria de frane usoare, cand a ajuns in apropiera celor care ii intrasera in fata nu era niciun pericol.
Ar fi spulberat 3 masini daca ar fi mers ca nebunu.
Imediat dupa el, camionagiul meserias, un mos. Nene, a trecut cu 70 la ora prin intersectie, ar fi iesit crima fara pedeapsa, ca-n Tolstoievski.
Asta asa, ca sa ne radem de se se poate intampla.
PS
Autoritatile au fost sesizate si prin mail si prin telefon si masura a fost aia pe care o stim
Cu clic stanga se poate misca imaginea la poza 2
In mod curent, acolo cad semafoarele si nu numai atat, ci merg haotic, tot e bine cand nu merg deloc. Dar se strica la modul ca apuci sa intri pe verde, cand ai intrat in intersectie situatia s-a modificat, apoi iar si tot asa.
Ba e galben intermitent, ba se face rosu pentru ca imediat sa dea in verde.
Zici ca semafoarele au baut ceva. Sau parca un semafor e de la PD-L si unul de la PSD. Isi fac sicane mereu.
Va pot spune ca situatia e atat de spurcata, ca abia am trecut eu prin intersectia aia si cu capul girofar. Rau de tot, moartea.
Eram pe drumul cu cedeaza trecerea si semaforul facea ca toate visele. In intersectie bulibaseala, iar pe drumul prioritar, dinspre Blvd Ghencea veneau doua camioane. Gusterii incep sa intre in fata camioanelor, cel din fata, un pusti a mers foarte misto, a inceput seria de frane usoare, cand a ajuns in apropiera celor care ii intrasera in fata nu era niciun pericol.
Ar fi spulberat 3 masini daca ar fi mers ca nebunu.
Imediat dupa el, camionagiul meserias, un mos. Nene, a trecut cu 70 la ora prin intersectie, ar fi iesit crima fara pedeapsa, ca-n Tolstoievski.
Asta asa, ca sa ne radem de se se poate intampla.
PS
Autoritatile au fost sesizate si prin mail si prin telefon si masura a fost aia pe care o stim
Nea Varza
(tutoriale auto pentru incepatori)
Suntem intr-un ocean de verze. Unele din ele au impresia ca toata tarlaua e a lor si se pot labarta oricum. Nu stiu de reguli, de straturi, parca cineva le-a plantat aruncand semintele din avion.
Asa ca:
Anticipam in permanenta, nu ne aruncam cu capul inainte, nu fortam pana la a ne lovi, chiar daca avem dreptate, ne asiguram continuu, acceleram numai pe masura ce avem vizibilitate, nu pe principiul "n-are ce sa fie".
Filmul e cu adnotari.
Suntem intr-un ocean de verze. Unele din ele au impresia ca toata tarlaua e a lor si se pot labarta oricum. Nu stiu de reguli, de straturi, parca cineva le-a plantat aruncand semintele din avion.
Asa ca:
Anticipam in permanenta, nu ne aruncam cu capul inainte, nu fortam pana la a ne lovi, chiar daca avem dreptate, ne asiguram continuu, acceleram numai pe masura ce avem vizibilitate, nu pe principiul "n-are ce sa fie".
Filmul e cu adnotari.
Oare de ce le injura barbatii?
Dupa ce stau sa dau un sac de prioritate, ma inscriu si eu sa urc Podul Grant, prind 60 la ora cand doamna intra in fata si nici nu merge.
Se taraste in treapta 1, abia schimba 2, pana aproape sa ma faca sa opresc.
Urma sa merg la dreapta pe Giulesti asa ca nu mai era cazul sa trag forje ca sa ma intercalez intre cei de pe 2 care mergeau cu peste 80.
(si sa o iau si peste linia continua, caz in care unii ar fi sarit "filmezi, dar calci liniile continue" - desi eu niciodata nu am fost absurd cu filmarile astea, nu am cautat nod in papura la altii)
De asta va injura, bai, barbatii, ca multe sunteti si proaste si nesimtite.
Am fost prea subtil? Prea Patapievici, ceva?
Se taraste in treapta 1, abia schimba 2, pana aproape sa ma faca sa opresc.
Urma sa merg la dreapta pe Giulesti asa ca nu mai era cazul sa trag forje ca sa ma intercalez intre cei de pe 2 care mergeau cu peste 80.
(si sa o iau si peste linia continua, caz in care unii ar fi sarit "filmezi, dar calci liniile continue" - desi eu niciodata nu am fost absurd cu filmarile astea, nu am cautat nod in papura la altii)
De asta va injura, bai, barbatii, ca multe sunteti si proaste si nesimtite.
Am fost prea subtil? Prea Patapievici, ceva?
marți, 15 iunie 2010
Oglinda, oglinjoara...
Care ai invelit, mah, marmota-n staniol?
Guta, vezi coaie ce inseamna sa ai stil? Si tu, nimic? Tot cu Hyundai?
Guta, vezi coaie ce inseamna sa ai stil? Si tu, nimic? Tot cu Hyundai?
Nana
În vara lui 94, hai la şcoala de şoferi. Modelul auto al familiei: Nana, mătuşă-mea, sora mamei.
(aici îmi aduc aminte de Matuşa Raliţa a lui Vlad Muşatescu şi trăznăile amuzante pe care le făcea).
Şoferiţă pasionată şi foarte ciudată, o combinaţie de nervi şi distracţie de n-aţi văzut în viaţa voastră. Când mergeai cu ea aveai impresia că eşti personaj într-o carte a sus-numitului scriitor de parodii, creatorul celebrului Conan Doi.
Nana este foarte îndemânatică, însă colerică şi conduce într-un stil unic. N-am mai văzut pe nimeni să meargă ca ea.
Înjură şi alintă, îndeamnă, râde, face bezele, mulţumeşte cu mâna ridicată, ai senzaţia că e un concurent prost pregătit la un street racing.
„Hai, mă, mergi ‘tu-ţi manivela ta de capcăun! Zi mă Dane şi tu...”, strigă spre cel din faţă, dacă i se pare ei că merge prost.
Şi zvâc pe lângă el, cu scrâşnet de roţi.
Când ajunge la înghesuială se bagă pe unde apucă şi mulţumeşte la toată lumea:
„Eşti un scump, să trăieşti mă! Fugi acasă la copii!”, strigă la câte unul care o lasă să se bage şi râde pe pocnite de cum se agită Nana.
Povesteşte că pe când era la şcoala de şoferi era în poligon o femeie care mai să bubuie motorul. Nu putea să plece. Ori îi murea motorul că nu tura, ori tura la maxim. Fumăraie, instructor nervos, gălăgie. Nu mai suportă şi se duce la ea:
„Cucoană, n-o mai tura aşa, las-o mai uşor!” Şi aia, în pragul isteriei, roşie la faţă:
„Lăsaţi-mă în pace, doamnă, că eu când conduc NU MAI VĂD, NU MAI AUD!”
Nana e mereu zbuciumată de zici că şi-a făcut GAMA ZGLOBULIN.
În felul ei merge sigur, dar într-un stil aşa de agitat că te cruceşti. Parcă e un puşti de 19 ani care vrea să demonstreze ce şi cum e cu maşina.
De curând am vrut să mă ţin pe străduţe după ea şi să o filmez ca să ilustrez articolul.
Imposibil. Ca să nu o pierzi ar trebui să mergi chiar în spatele ei şi te vede. Dacă stai la o distanţă sigură să nu fii observat, ai pierdut-o.
Se aruncă de pe o străduţă pe alta cu o viteză de bag mâna în foc că dacă ar avea noroc să vină încă o Nana din sens opus ar fi daune totale! Se asigură ea, dar când pleacă dă viteză din colţ de străduţă în celălalt colţ - pe 20 de metri distanţă - de zici că e fugărită de poliţie.
Turează, dublează consumul, te hâţână, dar important pentru ea e senzaţia că merge tare. Iar în extraurban chiar merge.
Nu vrei să fii lângă Nana să vezi depăşiri la mustaţă cu tirul venind voios spre tine.
Prima ei maşină a fost Dacia 1310, culoarea untului. Băi băiete, dădea în ea de ziceai că e bemveu, auzi! O încărca cu 5 pasageri, portbagajul plin de cartofi, brânză, vin şi se lua la întrecere cu Audi 80 doar cu şoferul. Se crucea lumea şi toţi credeau că nu va muri în patul ei. Dar a trecut deja de 60 de ani.
Pe vremea lui Ceauşescu era rău de tot cu benzina. Într-o vară, pe când se întorcea de la mare, a rămas fără. În mod normal n-aveai cum să intri la benzinărie şi să cumperi. Dar Nana se dă jos din maşină în pantaloni pescăreşti şi şlapi, dă uşa de perete şi zice tare:
„Vreau benzină şi nu vreau să aud că nu aveţi, da!? Sunt Elena, dacă numele ăsta vă spune ceva. ... Elena!”, adaugă ea şi numele de familie, dar tot pe Elena pune accentul.
Ăia se uitau tâmpiţi, unul sare şi aduce canistra.
Un personaj fantastic, Nana. Acum e pensionară, dar cu adevărat cool. Are Solenza şi aleargă la fel ca în tinereţe, când venea în trombă din Titan în Crângaşi să mă ducă la spital, aleargă la piaţă, la pensii, la Mărioara la cafea şi să-şi ia nepotul de la grădiniţă. Si face niste parcari sigure, la inghesuiala si din prima de cazi in fund. Vecinul ei, Cristi taximetristul nu o baga unde-o baga Nana.
O iubesc. Nana.
(aici îmi aduc aminte de Matuşa Raliţa a lui Vlad Muşatescu şi trăznăile amuzante pe care le făcea).
Şoferiţă pasionată şi foarte ciudată, o combinaţie de nervi şi distracţie de n-aţi văzut în viaţa voastră. Când mergeai cu ea aveai impresia că eşti personaj într-o carte a sus-numitului scriitor de parodii, creatorul celebrului Conan Doi.
Nana este foarte îndemânatică, însă colerică şi conduce într-un stil unic. N-am mai văzut pe nimeni să meargă ca ea.
Înjură şi alintă, îndeamnă, râde, face bezele, mulţumeşte cu mâna ridicată, ai senzaţia că e un concurent prost pregătit la un street racing.
„Hai, mă, mergi ‘tu-ţi manivela ta de capcăun! Zi mă Dane şi tu...”, strigă spre cel din faţă, dacă i se pare ei că merge prost.
Şi zvâc pe lângă el, cu scrâşnet de roţi.
Când ajunge la înghesuială se bagă pe unde apucă şi mulţumeşte la toată lumea:
„Eşti un scump, să trăieşti mă! Fugi acasă la copii!”, strigă la câte unul care o lasă să se bage şi râde pe pocnite de cum se agită Nana.
Povesteşte că pe când era la şcoala de şoferi era în poligon o femeie care mai să bubuie motorul. Nu putea să plece. Ori îi murea motorul că nu tura, ori tura la maxim. Fumăraie, instructor nervos, gălăgie. Nu mai suportă şi se duce la ea:
„Cucoană, n-o mai tura aşa, las-o mai uşor!” Şi aia, în pragul isteriei, roşie la faţă:
„Lăsaţi-mă în pace, doamnă, că eu când conduc NU MAI VĂD, NU MAI AUD!”
Nana e mereu zbuciumată de zici că şi-a făcut GAMA ZGLOBULIN.
În felul ei merge sigur, dar într-un stil aşa de agitat că te cruceşti. Parcă e un puşti de 19 ani care vrea să demonstreze ce şi cum e cu maşina.
De curând am vrut să mă ţin pe străduţe după ea şi să o filmez ca să ilustrez articolul.
Imposibil. Ca să nu o pierzi ar trebui să mergi chiar în spatele ei şi te vede. Dacă stai la o distanţă sigură să nu fii observat, ai pierdut-o.
Se aruncă de pe o străduţă pe alta cu o viteză de bag mâna în foc că dacă ar avea noroc să vină încă o Nana din sens opus ar fi daune totale! Se asigură ea, dar când pleacă dă viteză din colţ de străduţă în celălalt colţ - pe 20 de metri distanţă - de zici că e fugărită de poliţie.
Turează, dublează consumul, te hâţână, dar important pentru ea e senzaţia că merge tare. Iar în extraurban chiar merge.
Nu vrei să fii lângă Nana să vezi depăşiri la mustaţă cu tirul venind voios spre tine.
Prima ei maşină a fost Dacia 1310, culoarea untului. Băi băiete, dădea în ea de ziceai că e bemveu, auzi! O încărca cu 5 pasageri, portbagajul plin de cartofi, brânză, vin şi se lua la întrecere cu Audi 80 doar cu şoferul. Se crucea lumea şi toţi credeau că nu va muri în patul ei. Dar a trecut deja de 60 de ani.
Pe vremea lui Ceauşescu era rău de tot cu benzina. Într-o vară, pe când se întorcea de la mare, a rămas fără. În mod normal n-aveai cum să intri la benzinărie şi să cumperi. Dar Nana se dă jos din maşină în pantaloni pescăreşti şi şlapi, dă uşa de perete şi zice tare:
„Vreau benzină şi nu vreau să aud că nu aveţi, da!? Sunt Elena, dacă numele ăsta vă spune ceva. ... Elena!”, adaugă ea şi numele de familie, dar tot pe Elena pune accentul.
Ăia se uitau tâmpiţi, unul sare şi aduce canistra.
Un personaj fantastic, Nana. Acum e pensionară, dar cu adevărat cool. Are Solenza şi aleargă la fel ca în tinereţe, când venea în trombă din Titan în Crângaşi să mă ducă la spital, aleargă la piaţă, la pensii, la Mărioara la cafea şi să-şi ia nepotul de la grădiniţă. Si face niste parcari sigure, la inghesuiala si din prima de cazi in fund. Vecinul ei, Cristi taximetristul nu o baga unde-o baga Nana.
O iubesc. Nana.
luni, 14 iunie 2010
Multumesc, Arhi - Mogul
Arhimogulul m-a bagat in blogroll.
Asta e ca si cum un pasionat de fotbal ar ajunge sa faca o miuta cu Hagi, in spatele blocului.
Ca si cum te-ar invita Luchian sa dati o pensula impreuna.
Ca si cum Lewis Hamilton te-ar lua la o tura cu Dacia tunata prin cartier.
Ca si cum Aishwarya Rai ti-ar spune INCHIDE OCHII!
Multumesc.
Asta e ca si cum un pasionat de fotbal ar ajunge sa faca o miuta cu Hagi, in spatele blocului.
Ca si cum te-ar invita Luchian sa dati o pensula impreuna.
Ca si cum Lewis Hamilton te-ar lua la o tura cu Dacia tunata prin cartier.
Ca si cum Aishwarya Rai ti-ar spune INCHIDE OCHII!
Multumesc.
O poveste adevarata
Cu toţii avem modele, oameni de la care am învăţat ceva pe parcursul vieţii.
Am şi eu destule astfel de modele, acum vreau să vă povestesc despre unul care habar nu are cât îl apreciez, fiindcă probabil el nu se consideră ieşit din comun.
Nu este un profesor, nu este un mare preot, scriitor sau ceva de felul ăsta.
Nu este o personalitate mondială de genul Mahatma Gandhi ori Nelson Mandela.
Este un om dintre noi.
O să îi spunem P.
Acum mulţi ani, P s-a căsătorit cu fata unor prieteni de familie, oameni de condiţie medie, chiar peste medie. Fetei îi vom spune M.
Socrii lui P lucrau la birouri, socrul e un tip citit care avea preocupări frumoase în timpul liber: literatură, muzică, pirogravură.
Deci fata lor crescuse într-un anumit mediu...
P provenea dintr-o familie de oameni modeşti ca instrucţie, cu câteva clase. Oameni cinstiţi şi muncitori, dar foarte simpli, care locuiau într-o suburbie a Bucureştiului, ca să nu îi zicem mahala.
La momentul căsătoriei, M promitea foarte mult. Toată adolescenţa citise, avea educaţie, ştia să se poarte şi să vorbească. Nici nu se concepea că nu va face o facultate şi nu va merge în sus pe scara socială.
P vorbea agramat, arăta exact ca toţi tinerii aceia care mănâncă seminţe prin scările blocurilor, cu petul de bere la picioare.
Şosete albe la pantaloni negri, pantofi cu ciucuraşi (erau anii ’90) dezacorduri căcălău.
M s-a pus cu gramatica pe el, cu cartea în mână. După o vreme a înţeles P cum stă treaba cu „E MULTE”, „FETELE ŞTIE” şi aşa mai departe şi a început să vorbească ok.
Foarte repede a apărut un copil, iar la M nu s-a mai pus problema de facultate, cel puţin pentru moment...
P s-a făcut instructor auto.
Anii au trecut, ea muncea tot unde apucase după liceu, la un birou undeva, el instructor.
Într-o zi, P a dat de o carte a lui Pavel Coruţ. ARTA SUCCESULUI.
O carte cum sunt zeci, poate sute de cărţi despre cum să-ţi depăşeşti condiţia şi să-ţi învingi anumite defecte pentru a te lua în stăpânire mai bine şi a evolua.
Nu discut aici despre calităţile de scriitor ale lui Coruţ, nici despre tembelismele vis-a-vis de creştinism în care a căzut de nişte ani încoace. După cum ştim, orice exagerare nu e buna, iar fostului spion a început să i se urce la cap, confundându-se cu Dumnezeu. În fine, problema lui.
Dar cartea respectivă e bine scrisă şi P a priceput că se poate şlefui şi cultiva şi de unul singur, dacă din familie nu a avut prea multe şanse.
Ce a gândit exact nu ştiu, dar pot să vă spun urmarea, fiindcă pomul se cunoaşte după roade. După încă nişte ani s-a despărţit de M - erau in certuri destul de dese -care lucrează tot acolo unde lucra şi acum aproape 20 de ani.
S-a înscris la o facultate pe care acum a şi terminat-o. Se iubeşte cu o femeie de profesie medic, o tipă din altă clasă socială şi cu alte pretenţii, care a început să scoată din el şi mai multă valoare.
Acum P a terminat-o şi cu şcoala de şoferi şi lucrează într-un loc bun, pe post de studii superioare. Îşi face relaţii, îi merge bine. Are altă faţă, de fapt alt aer. Nu mai arată ca un muncitor, poţi merge cu el oriunde. Şi-a depăşit condiţia cu ani-lumină.
Apartamentul în care stătea cu M a fost vândut, banii împărţiţi. Ea a trecut prin bani cu uşurinţă, el a început să construiască o viluţă la părinţii lui în suburbie. Acum casa e aproape gata.
M e tot aşa.
Iată ce pot să facă voinţa, determinarea, gândirea pozitivă, credinţa dintr-un om simplu.
Şi o carte pe care o puteţi downloada, dacă vă faceţi cont pe scribd, o carte scrisa mult înaintea celor ale lui Coruţ, carte mai complexă, una din cele mai bune în domeniu. Sper să vă fie de ajutor.
PUTEREA extraordinara a subconstientului tau
Am şi eu destule astfel de modele, acum vreau să vă povestesc despre unul care habar nu are cât îl apreciez, fiindcă probabil el nu se consideră ieşit din comun.
Nu este un profesor, nu este un mare preot, scriitor sau ceva de felul ăsta.
Nu este o personalitate mondială de genul Mahatma Gandhi ori Nelson Mandela.
Este un om dintre noi.
O să îi spunem P.
Acum mulţi ani, P s-a căsătorit cu fata unor prieteni de familie, oameni de condiţie medie, chiar peste medie. Fetei îi vom spune M.
Socrii lui P lucrau la birouri, socrul e un tip citit care avea preocupări frumoase în timpul liber: literatură, muzică, pirogravură.
Deci fata lor crescuse într-un anumit mediu...
P provenea dintr-o familie de oameni modeşti ca instrucţie, cu câteva clase. Oameni cinstiţi şi muncitori, dar foarte simpli, care locuiau într-o suburbie a Bucureştiului, ca să nu îi zicem mahala.
La momentul căsătoriei, M promitea foarte mult. Toată adolescenţa citise, avea educaţie, ştia să se poarte şi să vorbească. Nici nu se concepea că nu va face o facultate şi nu va merge în sus pe scara socială.
P vorbea agramat, arăta exact ca toţi tinerii aceia care mănâncă seminţe prin scările blocurilor, cu petul de bere la picioare.
Şosete albe la pantaloni negri, pantofi cu ciucuraşi (erau anii ’90) dezacorduri căcălău.
M s-a pus cu gramatica pe el, cu cartea în mână. După o vreme a înţeles P cum stă treaba cu „E MULTE”, „FETELE ŞTIE” şi aşa mai departe şi a început să vorbească ok.
Foarte repede a apărut un copil, iar la M nu s-a mai pus problema de facultate, cel puţin pentru moment...
P s-a făcut instructor auto.
Anii au trecut, ea muncea tot unde apucase după liceu, la un birou undeva, el instructor.
Într-o zi, P a dat de o carte a lui Pavel Coruţ. ARTA SUCCESULUI.
O carte cum sunt zeci, poate sute de cărţi despre cum să-ţi depăşeşti condiţia şi să-ţi învingi anumite defecte pentru a te lua în stăpânire mai bine şi a evolua.
Nu discut aici despre calităţile de scriitor ale lui Coruţ, nici despre tembelismele vis-a-vis de creştinism în care a căzut de nişte ani încoace. După cum ştim, orice exagerare nu e buna, iar fostului spion a început să i se urce la cap, confundându-se cu Dumnezeu. În fine, problema lui.
Dar cartea respectivă e bine scrisă şi P a priceput că se poate şlefui şi cultiva şi de unul singur, dacă din familie nu a avut prea multe şanse.
Ce a gândit exact nu ştiu, dar pot să vă spun urmarea, fiindcă pomul se cunoaşte după roade. După încă nişte ani s-a despărţit de M - erau in certuri destul de dese -care lucrează tot acolo unde lucra şi acum aproape 20 de ani.
S-a înscris la o facultate pe care acum a şi terminat-o. Se iubeşte cu o femeie de profesie medic, o tipă din altă clasă socială şi cu alte pretenţii, care a început să scoată din el şi mai multă valoare.
Acum P a terminat-o şi cu şcoala de şoferi şi lucrează într-un loc bun, pe post de studii superioare. Îşi face relaţii, îi merge bine. Are altă faţă, de fapt alt aer. Nu mai arată ca un muncitor, poţi merge cu el oriunde. Şi-a depăşit condiţia cu ani-lumină.
Apartamentul în care stătea cu M a fost vândut, banii împărţiţi. Ea a trecut prin bani cu uşurinţă, el a început să construiască o viluţă la părinţii lui în suburbie. Acum casa e aproape gata.
M e tot aşa.
Iată ce pot să facă voinţa, determinarea, gândirea pozitivă, credinţa dintr-un om simplu.
Şi o carte pe care o puteţi downloada, dacă vă faceţi cont pe scribd, o carte scrisa mult înaintea celor ale lui Coruţ, carte mai complexă, una din cele mai bune în domeniu. Sper să vă fie de ajutor.
PUTEREA extraordinara a subconstientului tau
duminică, 13 iunie 2010
Remember
13 iunie 1990 - eram foarte tanar si GOLAN...
Imediat dupa 13 iunie am plecat peste granita trecand noaptea din Ungaria in Austria cu var-meu. Eu m-am intors repede, realizand ca nu am un viitor in vest la 18 ani si fara cine stie ce scoala. El a ramas in Austria, iar intr-un an a plecat in Mexic, de acolo trecand granita fraudulos in SUA. Astazi e cetatean american si locuieste in Las Vegas.
A fost misto. 20 de ani...
Imediat dupa 13 iunie am plecat peste granita trecand noaptea din Ungaria in Austria cu var-meu. Eu m-am intors repede, realizand ca nu am un viitor in vest la 18 ani si fara cine stie ce scoala. El a ramas in Austria, iar intr-un an a plecat in Mexic, de acolo trecand granita fraudulos in SUA. Astazi e cetatean american si locuieste in Las Vegas.
A fost misto. 20 de ani...
Alta stire de trei parale
UPDATE:
Facem pariu ca autoarea articolului, MIRELA COPARIU nu are carnet? Pe un EOS alb!
Cu un "micut" - oribil sablon jurnalistic al ultimilor ani - care se afla intr-un carut si a fost agatat de remorca unui tractor.
Dar unde? Pe trotuar? Pe coltul strazii? Ce cauta carutul acolo? Poze, nimic? Schite? Nu.
Adultul care ducea carutul nu are nicio vina?
Astea sunt stirile dat in graba, cand nu sunt informatii, doar pentru o aparenta informare rapida a publicului. Dar catalogarea, desigur, nu lipseste, ca si verdictul:
"Un copil de două luni a fost lovit de un tractorist inconştient", care "a fugit de la locul accidentului".
Jurnalisti care habar nu au sa mearga cu un TICO dau verdicte despre incidente auto, cand nici informatii elementare nu au despre ce scriu.
[link]
Facem pariu ca autoarea articolului, MIRELA COPARIU nu are carnet? Pe un EOS alb!
Cu un "micut" - oribil sablon jurnalistic al ultimilor ani - care se afla intr-un carut si a fost agatat de remorca unui tractor.
Dar unde? Pe trotuar? Pe coltul strazii? Ce cauta carutul acolo? Poze, nimic? Schite? Nu.
Adultul care ducea carutul nu are nicio vina?
Astea sunt stirile dat in graba, cand nu sunt informatii, doar pentru o aparenta informare rapida a publicului. Dar catalogarea, desigur, nu lipseste, ca si verdictul:
"Un copil de două luni a fost lovit de un tractorist inconştient", care "a fugit de la locul accidentului".
Jurnalisti care habar nu au sa mearga cu un TICO dau verdicte despre incidente auto, cand nici informatii elementare nu au despre ce scriu.
[link]
Rahaturi romanesti - GROUPAMA mamii voastre
Am de marti masina in service cu butucul dreapta stricat si portiera. Mi-a spart-o nenea hotul si mi-a luat radio-cd-ul din bord, caci fata o aveam in casa. Ce o face cu el nimeni nu a stiut sa-mi spuna. Buuun.
Baietii de la service mi-au zis ca pana la sfarsitul saptamanii e gata. Profesionisti, mi-au placut. A stat unul 20 de minute si a cercetat masina ca sa faca un proces verbal cu zgarieturi si ce contine portbagajul, ca sa nu avem vorbe ca mi-au facut ei ceva. Fara vorbarie in plus, fara comentarii, glume proaste, intrebari nelalocul lor.
Am semnat si gata.
Acum masina e reparata dar eu nu mi-o pot lua pentru ca GROUPAMA nu a trimis acceptul de plata. Desi au primit hartiile de joi.
Aici nu mi se mai pare in regula. Daca tu, service, ai constatat ca sunt cu asigurarile in ordine si mi-ai primit masina la reparatie, de ce nu mi-o dai cand e gata?
Ce treaba am eu cu problemele tale cu GROUPAMA? E relatia voastra contractuala. Ce faci, coaie, imi sechestrezi masina pana primesti banii?
Esti tigan camatar? Pai daca aia nu vireaza banii 3 saptamani ma tii fara masina?
Asta nu mai e ok. Descurcati-va intre voi, mie dati-mi masina cand e gata si apoi spargeti-va capetele la tribunal sau rupeti contractul.
sâmbătă, 12 iunie 2010
Kaufland face politie de 2 lei
Incalcand demnitatea oamenilor.
Dar cu unii nu le merge. vedeti aici
Oricum, cu plangerea la Politie e misto de tot. La noi politistii au o conceptie despre demnitate ceva de speriat, cand te duci la ei cu o treaba te simti pe jumatate infractor si de nervi cum esti tratat si pe ce ton ti se vorbeste, chiar ti-e teama ca ai putea ajunge unul atunci, pe loc. :))
Dar cu unii nu le merge. vedeti aici
Oricum, cu plangerea la Politie e misto de tot. La noi politistii au o conceptie despre demnitate ceva de speriat, cand te duci la ei cu o treaba te simti pe jumatate infractor si de nervi cum esti tratat si pe ce ton ti se vorbeste, chiar ti-e teama ca ai putea ajunge unul atunci, pe loc. :))
Vrei VW la 1000 de parai? Dar un FORD la 495?
vineri, 11 iunie 2010
Conduce la 13 ani?
Si moare. Voi ce intelegeti din stirea asta scrisa cu un profesionalism exceptional de tip copy-paste de pe undeva?
Nu ca strănepoata lui Nelson Mandela, in varsta de 13 ani, era la volan?
Daca e asa, atunci RESPEKT!
Vezi, bai, baiatu' lu' Geoana cum se face? La 13 ani, nu la 16. Mosneagule.
Nu ca strănepoata lui Nelson Mandela, in varsta de 13 ani, era la volan?
Daca e asa, atunci RESPEKT!
Vezi, bai, baiatu' lu' Geoana cum se face? La 13 ani, nu la 16. Mosneagule.
joi, 10 iunie 2010
O idee
Cum ar fi o scoala de soferi pe Eos? Decapotat, sa vada toti figura ingrozita a elevului. :))))
Caini pentru protectie
Vedeti pana la final.
In primul film, un caine foarte bine dresat, cu mult echilibru. Desi, dupa parerea mea, la sfarsit e un mic truc, atunci cand cel care a agresat o data se intoarce, ia poseta stapanei cainelui si...i-o da femeii.
In mod cert respectivul este chiar dresorul si cainele a primit comanda sa stea linistit. Nu cred ca un caine dresat pentru paza se comporta in realitate asa cu cel care a agresat cu putin inainte stapana.
Macar s-ar fi sculat in picioare si devenea alert, latra furios, etc.
Dar, totusi, cainele e in mod cert foarte bun. Nu da atentie altor caini de pe strada cand asteapta sapanul sa iasa dintr-un magazin, nu se repede la niciun fel de trecator pasnic, nici daca are baston in mana, nici la copii galaciosi.
Imi place dresajul, dar din lipsa de logistica necesara nu am dresat decat pentru companie..
Pentru atacuri ai nevoie de costum special, care e scump si de ajutorul altor oameni sa joace rolul agresorilor.
Si altii la fel de misto
In primul film, un caine foarte bine dresat, cu mult echilibru. Desi, dupa parerea mea, la sfarsit e un mic truc, atunci cand cel care a agresat o data se intoarce, ia poseta stapanei cainelui si...i-o da femeii.
In mod cert respectivul este chiar dresorul si cainele a primit comanda sa stea linistit. Nu cred ca un caine dresat pentru paza se comporta in realitate asa cu cel care a agresat cu putin inainte stapana.
Macar s-ar fi sculat in picioare si devenea alert, latra furios, etc.
Dar, totusi, cainele e in mod cert foarte bun. Nu da atentie altor caini de pe strada cand asteapta sapanul sa iasa dintr-un magazin, nu se repede la niciun fel de trecator pasnic, nici daca are baston in mana, nici la copii galaciosi.
Imi place dresajul, dar din lipsa de logistica necesara nu am dresat decat pentru companie..
Pentru atacuri ai nevoie de costum special, care e scump si de ajutorul altor oameni sa joace rolul agresorilor.
Si altii la fel de misto
VW Eos
Daca asta nu e cea mai culeanu masina ieftina pentru vara, atunci...
Intr-un clip pe youtube era pus la concurs cu un Z4, care se decapoteaza mai repede. Frate, esti prost? Dar la pret te uiti? Cat e Eosul si cat e Z4?
miercuri, 9 iunie 2010
Trompeta de taximetrist
Un taxi a izbit un Audi A4 care circula regulamentar, în centrul Clujului.
Accidentul s-a petrecut în jurul orei 20.00, în Piaţa Cipariu, în spatele Inspectoratului Şcolar Judeţean. Un automobil de la Nova Taxi, care ieşea din standul din Piaţa Cipariu, a izbit un Audi A4, cu număr de Cluj, care venea de pe strada Traian Moşoiu. ... restul articolului
Accidentul s-a petrecut în jurul orei 20.00, în Piaţa Cipariu, în spatele Inspectoratului Şcolar Judeţean. Un automobil de la Nova Taxi, care ieşea din standul din Piaţa Cipariu, a izbit un Audi A4, cu număr de Cluj, care venea de pe strada Traian Moşoiu. ... restul articolului
marți, 8 iunie 2010
luni, 7 iunie 2010
sâmbătă, 5 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Cu masina pe linia ferata
ce sa stric mai bine: fata sau curu? Oare iesea mai bine daca forta bariera cu fata?
In Vietnam
se circula haotic. Si in loc sa-si faca oridine in tara, ei dau pedepse grave pentru accidente. Desi nu se respecta decat PRIORITATEA DE GABARIT.
Ministerul Afacerilor Externe are pe site sfaturi de calatorie pentru toate tarile lumii. link
Pentru calatoria in Vietnam:
Condiţii privind traficul auto
Standardele drumurilor şi infrastructura sunt destul de slab dezvoltate, inclusiv pentru transportul public. Cumulate cu indiscipline în trafic, acestea cauzează multe accidente soldate cu răniri. Pietonii trebuie să acorde o atenţie sporită traversării drumului. Taxiurile sunt un mijloc de călătorie destul de sigur, dar se recomanda convenirea costului transportului cu şoferul, înainte de îmbarcare.
Permisul de conducere
Cetăţenii străini trebuie să deţină permis de conducere eliberat de Autoritatea Drumurilor din Hanoi sau Departamentul Lucrărilor Publice şi Transportului, în Ho Chi Minh. Legea vietnameză impune folosirea caschetelor de protecţie la deplasarea cu motorete pe drumurile importante. Este indicată purtarea acestora la toate deplasările.
mai multe aici
PS
Oare daca intri in biciclistii aia ca in popice, cum se judeca cazul? Dupa ce regulament?
Ministerul Afacerilor Externe are pe site sfaturi de calatorie pentru toate tarile lumii. link
Pentru calatoria in Vietnam:
Condiţii privind traficul auto
Standardele drumurilor şi infrastructura sunt destul de slab dezvoltate, inclusiv pentru transportul public. Cumulate cu indiscipline în trafic, acestea cauzează multe accidente soldate cu răniri. Pietonii trebuie să acorde o atenţie sporită traversării drumului. Taxiurile sunt un mijloc de călătorie destul de sigur, dar se recomanda convenirea costului transportului cu şoferul, înainte de îmbarcare.
Permisul de conducere
Cetăţenii străini trebuie să deţină permis de conducere eliberat de Autoritatea Drumurilor din Hanoi sau Departamentul Lucrărilor Publice şi Transportului, în Ho Chi Minh. Legea vietnameză impune folosirea caschetelor de protecţie la deplasarea cu motorete pe drumurile importante. Este indicată purtarea acestora la toate deplasările.
mai multe aici
PS
Oare daca intri in biciclistii aia ca in popice, cum se judeca cazul? Dupa ce regulament?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)