Seara'

Am revenit dupa o zi superba de condus prin oras. Era sa am accident, cat de atent sunt frate, cat ma uit pe toate partile si prin parbrizul tuturor, mi-a iesit unul in fata la limita accidentului.
Dar mai multe, probabil, maine.

Aveti grija cum mergeti pe la Lujerului, mai ales la iesirea din parcarea subterana de la Cora, e moartea, nu era semnalizata cum trebuie o portiune care se termina cu o denivelare de jumatate de metru. Daca mergi pe acolo nu inaintezi decat cand vezi ca ai carosabil, nu te duci ca vaca pe unde vezi mai liber.

Grija mare pe acolo si peste tot, ca uneori parca o ia lumea razna.

Gata, se incep operatiunile de trecere pe camionagiu.ro

daca vor fi mici disfunctii la inceput, rog intelegere.

ne vedem printre clasici. :))

Florin Caragiu - un tip altfel decât vezi la tv

Cam în toată presa se combate (aparent) manelismul prin critică manelească, kischul prin bâlci şi ţigănia prin salbe de aur, nu prin cultivarea lucrurilor bune, opuse celor pe care le vrem dispărute sau măcar rărite.

Ştiu un caz când un prost le-a zis la ăia de la Tucă o chestie de genul „hai să mai şi promovăm oameni şi valori necunoscute marelui public, decât să facem MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ numai cu mijloace tabloide, făcând mişto de pitzipoance şi cocalari” şi i s-a spus că nu e interesant pentru public.
Ei, dar pe blog cred că merge metoda, mai ales că cititorii mei sunt de la facultate în sus, în general, am aflat că sunt şi câţiva băieţi milionari printre ei – şi nu din ăia făcuţi din ţigări fără timbru -, aşa că merită să audă şi altceva decât ceea ce ştiu prea bine.
Vi-l prezint pe

Florin Caragiu

Data nasterii: 10 iunie 1969

● Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993
● Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005).
● Absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti, promotia 2006.
● MA în Teologie Ortodoxă, U. B., 2008.
● Director al Editurii Platytera, Bucuresti, din 2003.
● Arii de interes: teologia, filosofia, psihologia, iconografia, poezia, muzica, matematica

Autor al volumelor:

Piatra Scrisa, Ed. Platytera, 2003.
Cuviosul Ghelasie Isihastul, Ed. Platytera, 2004.
Antropologia iconica, Ed. Sophia, 2008.
Catacombe. Aici totul e viu, ed. Vinea, 2008 (volum nominalizat pentru premiile Mihai Eminescu şi România Literară, Opera Prima).
Sentic, ed. Vinea, 2009.

Da, este rudă cu acel Caragiu.

Florin Caragiu este un intelectual adevărat, un om deosebit de pregătit, în maniera old school, cu cărţi - biblioteci întregi - discuţii cu profesori, nu prin metoda search goagăl, ca astăzi.
La orice oră poate să-ţi scrie o recenzie de carte, un editorial de nivel înalt pe zonele teologie, filozofie, societate, psihologie şi altele. vezi eseul 'Contradictie si libertate'
Florin este şi poet, poate unul din cei mai importanţi ai zilelor noastre, unul care reuşeşte să aducă discursul religios în zona literaturii moderne, nu scrie într-o manieră învechită şi plicticoasă, nici exagerat de simbolistă şi ermetică.
Florin Caragiu deţine Editura Platytera, prin care a publicat numeroase cărţi creştine, printre care aş aminti colecţia opere complete ale lui Ghelasie Gheorghe – duhovnicul lui Florin.
A tradus cărţi din engleză şi franceză.
A organizat şi diverse evenimente culturale, cum ar fi Serile de poezie 'Sinapsa' la sediul USR şi un colocviu naţional dedicat părintelui Ghelasie.

(anunţul despre viitorul colocviu aici)

La nivel uman, Florin Caragiu se remarcă prin modestie şi seriozitate în muncă, fiind şi un prieten devotat. Este un om din cei foarte mulţi de calitate superioară care nu sunt cunoscuţi de publicul larg, nu apare la televizor - nu e loc de atâtea nulităţi care trebuie să se exprime despre orice, numai să apară pe sticlă.
În vremurile acestea în care mulţi se prostituează şi se vând, el se ocupă numai cu chestii curate, fără compromisuri, cu demnitate, promovând valorile în care crede.

---

Academia de Studii Economice, sub auspiciile Centrului de Documentare Europeană din cadrul Bibliotecii Centrale organizează, în data de 7 octombrie 2010, orele 900-1800, în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Colocviul naţional dedicat Părintelui Ghelasie Gheorghe.
Evenimentul se află la a doua ediţie şi se înscrie în seria conferinţelor Solidaritatea intelectuală şi culturală între generaţii, una din priorităţile de comunicare ale Comisiei Europene în anul 2010.
Sesiunea ştiinţifică din anul precedent s-a bucurat de un real succes în rândul participanţilor, fapt ce a reprezentat un impuls în continuarea organizării colocviului. Printre specialiştii invitaţi în cadrul conferinţei de anul acesta, se vor număra profesori şi cercetători din numeroase domenii de cunoaştere, dintre care amintim: filosofie, teologie, matematică, geografie, fizică, arte plastice.
În cadrul colocviului vor fi susţinute prelegeri, care vor sublinia importanţa personalităţii ştiinţifice a Părintelui Ghelasie Gheorghe. Cu această ocazie se va lansa cartea sa Mystagogia Icoanei, apărută recent la Editura Platytera. De asemenea vor avea loc microrecitaluri de poezie şi se va prezenta un fragment inedit din creaţia lirică a Părintelui Ghelasie.
Manifestarea va avea loc în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, joi, 7 octombrie 2010, orele 900-1800(Piaţa Romană, nr. 6, Clădirea Ion Angelescu). Înscrierea participanţilor se va face între orele 900-930 la intrarea în Aula Magna.

Stăpânul magneţilor

dedicaţie specială pentru prietenul lui Razvanbb, cel care colecţionează magneţi (referinţe la finalul articolului)

Când eram mic am avut o obsesie teribilă cu magneţii. Pur şi simplu trebuia să am toţi magneţii pe care îi vedeam. Degeaba au început ai mei să-mi facă rost de magneţi, au cumpărat până şi nişte suporturi pentru săpunuri pe care le-au stricat ca să scoată magneţii pentru mine, dar degeaba. Eu trebuia să am TOŢI magneţii.

În acest scop aproape am stricat frigiderul. Am aflat eu într-o zi că uşa de la frigider are magnet, pe toată lungimea. Dar, geniu cum sunt, nu am realizat că atunci când magnetul va fi scos uşa nu se va mai închide. Totuşi, noroc că nu l-am scos pe tot, cum a făcut Doru, prietenul meu de la etajul de deasupra, fiindcă am fost dezamăgit de calitatea lui. Mă aşteptam să fie de ăla tare-beton, când colo, ce să vezi, magnetul uşii de la frigider era moale, s-a rupt în paişpe, aşa că m-am mulţumit doar cu o bucăţică de vreo 5 centimetri.

Apoi am stricat noptierele şi dulapurile suspendate, luându-le magneţii. Şi astăzi mai au ai mei la casa de la ţară acele noptiere ale căror uşi nu se mai închid. De câte ori nu s-a lovit mama în uşile deschise, eheee!

Am spart telefoane publice (doar câteva) pentru a le lua galenele, pe care evident le-am spart pentru magneţi.
Dar ce făceam cu magneţii, veţi întreba în cor, înnebuniţi.
Păi mă jucam cu ei o zi, două, apoi îi aruncam prin sertare sau îi pierdeam. Odată ce îi aveam deveneau inutili. Eu trebuia să am magneţii, să fiu stăpânul magnetismului.

Apoi gata.

A se citi cu acest post

Visul bloggerului incepator

Să aibă şi el hateri ca Zoso. Şi când are, îi bagă în spam.
Cine-s ei să-l judece pe El?

Aud?

care erati ma aia corecti la volan si care stiu regulamentu'?
ia ziceti :)

Amintiri cu Mysterious girl

Barosanilor, mai ţineţi minte melodia din clipul de mai jos (Peter Andre - Mysterious Girl) ?

Eram în facultate şi se cânta peste tot. Tocmai îmi făcusem o nouă prietenă, o agăţasem la fântâna de la Universitate.
Albinuţa, aşa îi ziceam. Era blondă şi cu ochii albaştri, şi foarte puştoaică, practic un copil pe lângă mine. Eram foarte întrăgostit de M, o colegă din facultate, dar cu care mă ratasem urât de tot în iubire; pentru relaţii intime aveam una care nu-mi spunea nimic şi adesea mă învinovăţeam pentru asta şi mă consideram un rahat de om, şi pe Albinuţă o agăţasem aşa la instinct de tânăr vânător, dar şi din dorinţa de a intra cumva pe calea cea bună.
N-am reuşit. Era fecioară, cum spuneam practic un copil, la acea vârstă cei 8 ani dintre noi cântăreau greu de tot…
Am simţit că o pângăresc, că fac aproape o crimă dacă mă ating trupeşte de ea, aşa că am lăsat-o baltă.

Ne întoarcem la Peter Andre – Mysterious Girl,
eram cu Albinuţa la Eroilor unde era – nu ştiu dacă mai este – chiar în staţia de autobuze de pe partea cu Municipalul o terasă unde un arab adevărat făcea o şaorma meseriaşă, mai bună ca astea de azi.
De la boxe răsuna pe toată terasa Mysterious Girl, eu mă gândeam tot la M şi nu puteam să schimb nimic.

O idee

Cuvintele scrise sunt ca leii adormiţi. - din câte ştiu e o idee kabbalistică

Bucurati-va si va veseliti!

Relaxează-te şi zâmbeşte: Google gândeşte pentru tine!

Şi pentru copiii voştri pe care îi lăsaţi la calculator de la 4 ani, copii crescuţi cu snacks şi cola, cu rezumate şi referate, incapabili să treacă de o descriere de jumătate de pagină a lui Balzac.
Vor trăi rezumatul Căpitanului la 15 ani şi vor învăţa istorie vizionând filmele lui Nicolaescu din care vor reţine că legionarii au fost numai răi şi comuniştii nişte eroi.

Ne aşteaptă vremuri bune.

Case Muzeul Satului

Ramâi uimit cât de frumoase sunt căsuţele din muzeul satului şi cum s-a uitat această arhitectură. Acum "ţăranii" muncesc în occident ca să-şi ridice nişte cuburi oribile, pline de termopane, cum au văzut ei la oraş...

Priviţi dacă nu sunt modele perfecte, poţi doar să le faci la o scară mai mare pentru a avea mai multe camere, dar intrările astea şi acele terase acoperite, cerdacuri largi, mi se par de poveste. Să stai acolo pe cerdac vara, nu în vilele astea fără gust care se fac astăzi.
Şi o bârnă de la un utilaj din lemn folosit la prelucrarea ţesăturilor. Bârna este din 1794, am pus mâna pe ea şi zici că e fier. Impresionant.
Măcar ca şi case de vacanţă ar trebui făcute.
Vezi în zonele montane nişte "vile" de te apuca greaţa. Şi făcute cu bani grei, nu aşa.
Nu-i păcat să lăsăm să dispară aceste tradiţii? De stilul brâncovenesc nu mai spun...







Bârna cea mare, orizontală, este din 1794

Pregatiri romanesti

Gata, am inceput sa ma pregatesc serios sa ma gandesc ca poate ar fi cazul sa incep operatiunile de trecere pe camionagiu.ro.

Da, de ceva vreme am primit domeniul in dar de la unul din cel mai rai moguli ai online-ului, omul negru care nu iarta nimic, vede tot, stie tot, inregistreaza tot si pune bine.
Da, doamnelor si domnilor, e Razvanbb, care pur si simplu mi-a facut cadou domeniul. Mai sunt si moguli din astia.
Vântu, coaie, ai putea să iei exemplu: am şi eu nevoie de o casă mişto şi un M5, se poa?
Hostul l-am platit deja la egazda, acum nu sunt lamurit daca sa trimit sau nu si cum la ei ceva cum ca am platit, dar Mogulul Arhi e de acord sa ma ajute cu chestia tehnica de mutare, ca nu poci sa moara ce-am mai scump, sa arunc blogul asta in portbagaj si sa-l duc dincolo, mi se pare moartea frate, mai bine conduc in India masina mica.
Am gasit si un super slogan pentru blog, dar e cam porcos si nu stiu exact ce impact va avea. Poate la inceput va tine.
Bineinteles, la lansare sper ca va fi si un clip de promovare, pe care o sa va rog sa-l puneti si voi, aia care ma cititi, pe blogurile voastre.

Ma mai gandesc si incep lucrul la clip impreuna cu Diesel M.

Gata, avem filmarea cu barosanu

LINK

Una din Titan

chiar langa Magazinul Titan vezi gasi aceasta parcare. Chiar a avut simtul umorului ala care a scris.

clic pe foto pt marire

Ma nenorocitilor, n-o mai lasati pe asta mica sa respire?

Chiar non-stop o tineti pe interval? (Asa zice ea la inceput.)

Va recunoasteti in stilul de sofat au ba?

link

Banca

Am fost zilele trecute in Muzeul Satului. Un post cu mai multe poze, maine. Deocamdata priviti aceasta superba banca realizata din lemn, ce mobilier stradal am avea daca nu ne-am bate joc, prin uitare, de traditii. Superbe pentru parcuri si zonele vechi ale Bucurestiului. Sau (de ce nu?) pentru staţiile mijloacelor de transport în comun.
Bine, că ar trebui să le păzeşti non-stop să nu le cioplească ţiganii sau să nu dispară e partea a doua.

Tepe de zi cu zi

Am cumpărat un fierbător. 7 lei, de la o basarabeancă cu o dugheană în Piaţa Crângaşi, lângă Mega Image.


După prima folosinţă l-am lăsat în apă de seara până dimineaţa şi l-am găsit ruginit. Ok, poate e vina mea că l-am lăsat în apă, dar el trebuia confecţionat din fier ordinar care rugineşte în câteva ore?
Apoi a mai mers exact de 4 ori. Acum gata. Nu ştiu ce are, nici n-am de gând să îl duc la reparat. :))
O să vadă direct lumina gunoiului. L-am cumpărat fiindcă părea foarte de încredere, are firul gros şi ştecherul sănătos, nu cum sunt ca altele de ţi-e frică să le bagi în priză. Aş fi jurat că mă va ţine pe puţin 10 ani. Că atunci când se va strica voi avea deja conac, garaj cu 6 maşini trăznet, doi şoferi meseriaşi angajaţi, şcoală de şoferi proprie, afaceri în online, imobiliare şi trust media.

Acum sper să n-aud faza cu "Camionagiule, sună la OPC!"
Să mă întâlnesc cu ăia, să scriu declaraţie cum, când şi de unde l-am luat, ei să meargă ca să ce? Să dea o amendă la o amărâtă care abia îşi duce zilele şi habar nu are ce fel de marfă vinde?
Doar nu l-a fabricat ea. Le cumpără şi ea din Chişinău şi le pune un adaos. Probabil n-ar nici acte pe toate pârnăile de acolo din gheretă.
Aşa că asta este economia de piaţă din România, după 20 de ani de capitalism cică. Un rahat pe băţ.

De ce erau mai bune dulciurile din comunism?

Vorbeam despre dulciurile de altădată, adică din comunism. Frate, erau mai bune. De ce? Pentru că eram copii şi acum nostalgia ne doboară şi ne sugestionează?
Nu. Sau o fi puţin şi asta, dar e şi ceva absolut obiectiv.

Dulciurile se făceau altfel, nu ca mizeriile din ziua de astăzi, pline de E-uri.


PEPSI

Mai ţineţi minte acel Pepsi de pe vremea lui Ceauşescu, ăla care nu se mai găsea să dai cu tunul de prin '80, când a început criza?
Era atât de gustos încât dădea clasă tuturor colelor şi pepsiurilor din ziua de astăzi.
Era făcut sub licenţă, reţeta era respectată cu străşnicie şi mai e o chestie pe care am descoperit-o în cursul micilor mele cercetări printre cunoştinţe, pentru că la un moment dat ajunsesem să cred şi eu că e doar o impresia a trecutului.
Secretul este că se folosea zahăr, fără adaosul a nu ştiu câte E-uri de astăzi. Nu spun că era natural, că era sănătate curată, Doamne fereşte. Dar era mult mai apropiat de cum trebuie să fie o băutură.

FRIŞCA

Nu exista această mizerie ordinară de „frişcă” la tub sau plic, absolut articifială, frişcă de tip capitalist care nu a văzut în viaţa ei vacă şi ţâţă cu lapte.
Pe vremea lui Ceaşcă frişca se făcea în laboratorul cofetăriei, din lapte adevărat. Cu acea frişcă se făceau prăjiturile, de aceea savarina ceauşistă era incredibilă. Du-te acuma şi ia o savarină şi compară. Apoi arunc-o la coş.
Lucrurile s-au stricat foarte repede: era prin 97 când m-am dus la o cofetărie şi am întrebat dacă au frişcă. Cică da. Am cerut un pahar şi mi-a întins un plic.
Casc ochii şi zic:
- Doamnă, frişcă frişcă, nu aşa!
- Cum adică frişcă frişcă?

Fraţilor, nu ştia femeie de 40 de ani ce e aia frişcă! Cred că nu era cofetăreasă de meserie ci o simplă vânzătoare proastă, dar habar n-avea că frişca din prăjituri trebuie să fie naturală, nu la plic sau tub.
Cam astea sunt în mare explicaţiile. Citeşte acum ce scrie pe un baton de ciocolată sau pe un chec, nu mai spun de snacks-uri şi alte otrăvuri şi las-o moartă. Pune-o pe mă-ta sau pe nevastă-ta să-ţi facă o plăcintă, o prăjitură şi lasă porcăriile cumpărate, că ăştia îşi bat joc de noi, de viaţa şi sănătatea noastră.

Cola, pepsi, „băuturile energizante”? Otrăvuri care te dezechilibrează glicemic, strică vederea şi funcţionarea echilibrată a glandelor. Bea apă, ceaiuri, cafeluţă fără exagerări şi socată făcută în casă. La copii dă-le pâine cu unt (de ţară, care mai poţi face rost de aşa ceva), ouă de ţară şi miere, sucuri din fructe stoarse de tine, nu chestii cumpărate.

sursa foto

De ce cand dau clic pe twitter nu-mi merge?

adresa e corecta. De logat ma pot loga, de scris, scriu, ce are de nu merge?
Vedeti in dreapta blogului.

Mai scutiţi-mă cu antrenorii lui Papuc!

Aşa ne trebuie daca n-am invatat carte.
Lăcă are 300 000 de euro pe an.

Sper să nu-mi sară microbiştii în cap, da' să moară cicinel că tare mi se cam arată mie că până şi eu aş putea să scot nişte rezultate destul de bune, adică în parametri normali, dacă aş prelua o echipă mare.
Marea filozofie a lui papuc, frate, o fi fizică cuantică, genetică, matematică superioară, fractali.
Trebuie să studiezi echipa adversă, să contrapui jucători asemănători ca valoare pe posturi, dacă nu se poate, să creezi o apărare bună şi un contraatac fulgerător prin 2 vârfuri genii şi asta e.
Tot se chinuie marii antrenori ai lui papuc să ne convingă că e aşa un soi de kaballa, ceva incredibil de greu, pentru care te pregăteşti o viaţă întreagă. Mai scutiţi-mă cu rahaturile astea, în pana mea!
Multă psihologie sportivă băgată în jucători, antrenamente să le sară cocaina, alcoolul şi fiţele de tabloid din cap şi să iasă tot răul prin transpiraţie, un antrenor secund care să ştie ceva cât de cât despre fotbal şi să moară mă-sa de n-ar fi suficient.

PS
pe cât facem pariu că dacă pune Nea Gigi de-un infarct şi un doctor îl operează pe cord deschis şi-i salvează viaţa nu îi dă 300 000? Cu 20 000 gata, a rezolvat-o!

link

"Let's do it Romania", cu Parintele Sofian si cu mine

Vă voi povesti o întâmplare prin care am trecut cam prin ‘99-2000, nu am repere ca să mai ştiu exact când a fost. Oricum, cam pe atunci.
Era toamnă târzie, dăduse frigul. Mergeam spre Mănăstirea Antim, un loc foarte drag mie, unde îl aveam duhovnic pe celebrul Părinte Sofian Boghiu, cu care am fost în relaţii foarte apropiate timp de mulţi ani. De la el am înţeles o sumedenie de lucruri despre creştinism, viaţă, om, despre rahaturile din mine şi despre cum ar trebui să fiu.

Ajungând în apropierea mănăstirii nu ştiu ce-mi vine mie să încerc să intru pe o poartă din spate, care nu este destinată publicului, este o poartă de acces pentru aprovizionarea mănăstirii şi pentru problemele lor, dar acea intrare dădea chiar lângă corpul de chilii unde avea părintele micul lui apartament din 2 camere de trecere.
De regulă acea poartă era încuiată, dar atunci am găsit-o deschisă. Chiar înainte să intru mi-a atras atenţia mizeria din jur. Hârtii peste hârtii, prin noroi, pe sub maşini, prin bălţi, fiindcă plouase mult în noaptea precedentă şi în acea dimineaţă.
Când mă uit mai atent, erau icoane de acelea tipărite, dar din cele care ieşiseră cu anumite greşeli cromatice. Deci peste tot pe jos erau chipuri de sfinţi, murdare, rupte, ca într-o batjocură drăcească.

Această imagine m-a deranjat sufleteşte, am luat de jos o fâşie de icoană a Mântuitorului, am ascuns-o în sân, sub geacă, şi am intrat la Părintele.
I-am spus:
- Ia uitaţi Prea Cinstite (formulă pe care eu hotărâsem într-o zi s-o folosesc cu el, alţii în ziceau Prea Cuvioase sau simplu Părinte), erau pe jos în spatele mănăstirii aruncate sute de asemenea icoane!
Am scos din sân hârtia, am desfăşurat-o şi i-am dat-o.

A fost foarte lovit de imaginea aceea şi m-a întrebat cu oarecare asprime în ton, deşi în mod obişnuit era de o blândeţe imensă:
- Tu ai rupt-o aşa?
- Nu!, am zis speriat de ideea că s-a putut gândi la aşa ceva. Erau multe pe acolo pe jos, probabil când au venit cutiile cu marfă, cărţi, icoane, unii le-au aruncat pe alea greşit făcute. Dar aşa, pe jos, zic, prinzând curaj...

A stat cu capul în piept, cum stătea el înainte să ia o hotărâre. A stat preţ de câteva minute bune, mai mult ca niciodată. În acea ipostază aveam impresia şi că se roagă (de altfel, fiind un isihast mare, probabil că ajunsese la nivelul când rugăciunea se făcea singură în el – fenomen rar şi de cel mai înalt nivel în isihasm) dar şi că primeşte cumva un răspuns.
Deodată ridică capul şi spune:
- Uite ce zic eu: îţi dau drept canon să te duci şi să le strângi pe toate, să le iei cu tine şi să le arzi pe cele stricate, căci aşa se procedează, nu se aruncă pe jos.

A fost singurul canon pe care mi l-a dat în viaţă şi l-am înfăptit cu bucurie, deşi a fost destul de greu. M-am târât pe sub maşini, am adunat toate icoanele, toate bucăţelele de hârtie care aveau vreo urmă de chip sfânt pe ele. Le-am înfăşurat într-o pungă pe care am găsit-o pe acolo şi aşa, cu apa curgând din ele, m-am dus acasă.
Am uscat bucăţelele de icoane pe calorifer şi apoi am purces la restaurarea lor. Am decupat toate icoanele bune, întregi sau aproape întregi şi le-am păstrat, iar pe cele foarte murdare sau rupte le-am ars, după cuvântul duhovnicului meu iubit.
Acum, acele icoane pe care l-am păstrat sunt ceva foarte drag, o amintire de nepreţuit, o mică comoară.

PS

De atunci niciodată nu au mai fost hârtii aruncate în spatele mănăstirii, cred că Părintele a făcut asta şi pentru a le arăta celor care le aruncaseră aşa cu neglijenţă că un mirean strânge după ei. A fost o soluţie bună pentru toată lumea, aşa cum ştiu să gândească marii înţelepţi: am făcut şi eu un mic canon spre smerire, m-am ales cu nişte amintiri extraordinare, s-a făcut curat, cei care au aruncat acolo icoanele cu neglijenţă au înţeles că au greşit.

Cum intri in Autocritic.ro si Trafictube.ro?

Suntem asaltati pe mailuri de intrebari de genul
"Cum pot sa fac parte din echipele de aur ale trafictube romania si autocritic romania?"
Raspunsul e simplu: nu poate oricine.
Se dau anumite teste, unele banale, dar cu anumite chichite, altele care necesita o experienta considerabila.
Dintre testele simple, banale, accesibile si colaboratoarelor noastre mai incepatoare, pot sa va dau ca exemplu parcarea din filmul de mai jos. Nu esti primit intre noi daca nu o faci si sculat din somn, la 3 noaptea.

In atentia Politiei Rutiere

UPDATE 09:49
iată extraordinara influenţă a camionagiului! Deja a început să se întâmple. Multumesc Politiei Rutiere pentru cooperare.


Deci Basescu a renuntat la serviciile politiei, ok? Il pazeste doar SPP-ul (ala care era sa ma spulbere pe mine pe E70 ca mergeau pe mijloc, fara sirene, cu 180).
N-are ambitie un agent daca nu opreste in plin bulevard coloana prezidentiala si ii legitimeaza pe toti.
Are dreptul, legal vorbind. :))

O noua zi, aceleasi nulitati

După Pitzi vine Lăcă, după Lăcă, Olăroiu, apoi sare Pitzi iară şi Lucescu se-nfioară, se-ncălzeşte Lăcă iară, imbecili trosnesc în moară.

Pentru băieţii de la fotbalvvv.com - sunteţi mult prea deştepţi ca să merite fotbalul să vă ocupaţi de el. E o chestie maimuţească, imbecilă, dacă nu eşti în situaţia să faci avere din el nu merită nici un scuipat. Cine are asta ca ocupaţie de bază, cine mănâncă din fotbal, ok, restul...
Fotbalul e arena defulărilor prostimii în lipsa spectacolelor cu lei şi creştini.
Părerea mea.


iată de ce

Despre piticul ala scarbos pe care-l aveti majoritatea in cap

imediat ce va urcati la volan. pe autocritic
Si sa nu va aud cu "nuuu, eu nuuu, numai taranii, bizonii, manelistii..."
99% faceti mizeria asta negandita, a devenit un reflex, o chestie de ambitie prosteasca.
Si femeile cel mai mult o fac. Aproape nu-i femeie sa nu faca asta. Asa ca mucles.

Oare?

daca ma pun sa ma bag in seama pe twitter cu donald trump, cu astia, devin rechin imobiliar ?

Gala desenului animat - de Viorica Bucur - generic

si cateva comentarii misto :)



franxinatra
7 months ago
off...ce mai alergam de la scoala sa prind "desenele"...heh. Si apoi stateam cu sufletul la gura poate pica inca un episod la sfarsit la "surpriza telespectatoului". Heh...Si cum s-a mai spus, 3 minute desene animate si 3 ore ore aer curat afara cu cornete fatza alegat si alte. Azi? O iarna plina de zapada si nu am reusit da scot copilul cu sania mai mult de 2 ori...



Ofidron
7 months ago
Ce mai tremuram şi mă mai cuibăream în mama când vedeam genericul ăsta !... Mulţam fain celui care l-a încărcat. Genul ăsta de filmuleţe puse pe You Tube mai dau o şansă amintirilor noastre.



lovitura
1 year ago
Incredibil,felicitari uploader,demult vroiam revad acest generic,pt un copil in aceea perioada acel generic era un univers iar cele 10 minute de desene animate care urmau erau o bucurie de nedescris,mi-a trecut copilarie prin fata ochilor cand am revazut acest generic,intotdeauna eram dezamagit cand se terminau si nu intelegeam de ce nu tine mai mult iar maicamea imi zicea ,,las ca o sa fie si duminica viitoare,,


adisck
1 year ago
Se jucau copiii in fata blocului si cand se auzea la un TV de la etajul 1 , fugeau toti fiecare la blocul lui sa nu piarda desenele . Apoi se revenea afara , unu cu un mar , altu cu o prajitura , altul cu creta etc si se continua activitatea din fata blocului


mazmorris
2 years ago
emisunea nashpetei aleia de viorica bucur, care dadea cate 10 minute de desene animate la gala si pentru asta trebuia sa vezi sahul de dinainte cu elisabeta polihroniade, cu nebun ialagheshapte si cal ialaghedoi. de aia plangeam la genericul de final, ca erau doar 10 minute... si parca mai si povestea inainte sa iti dea ceea ce vroiai sa vezi.

Bodyguard pentru o zi

Să fi fost prin 91-92, cam aşa ceva. Aveam nevoie de bani, aşa că hai să ne angajăm. Pentru pregătirea mea şi a băieţilor din grupul meu de atunci cel mai accesibil job era de „bodyguard”, cuvânt nou intrat în dicţionarul românului.

De bodyguarzi era nevoie peste tot, şi în magazine şi în întreprinderi, la casele de exchange, unde vrei şi unde nu vrei.
Cu un ziar de anunţuri în mână ne-am prezentat la sediul firmei care făcea angajări. Ne-a primit într-un birou un tip la vreo treizeci şi ceva de ani, într-un parpalac bleomarin, ca alea de miliţieni şi cu o moacă de securist, probabil aia şi fusese înainte de revoluţie. S-a uitat la noi, eu slăbuţ şi vai de mama mea, mă uitam urât şi încercam să par fioros, că aveam nevoie de bani.
Gata, am fost angajaţi pe loc, iar asta a însemnat că ne-a zis să ne prezentăm la APACA la poartă la ora cutare, cumva pe seară.

Ajunşi acolo am înţeles că munca de bodyguard era de fapt de paznic toată ziua, de fapt toată noaptea. Ni s-a dat la fiecare câte un ciomag sănătos, un fel de coadă de lopată şi am fost aşezaţi în dispozitiv. Adică trebuia fiecare să patrulăm câteva zeci de metri pe lângă zidul unei secţii unde noaptea lucrau muncitoarele la ţesături. Probabil să nu se arunce marfă afară şi să fie culeasă de alţii. Băi băiete, ce frig am făcut în noaptea aia e greu de povestit. La început, până pe la 12-1 a mai fost cum a mai fost, că ne apropiam unii de alţii şi vorbeam, ne uitam pe geamurile de la subsol şi cântaream din priviri muncitoarele dacă e vreuna mai bună de pulă, dar până dimineaţă îmi blestemam zilele, am aruncat ciomagul ăla cât colo şi nu m-am oprit până în pat.

Aşa am fost şi bodyguard pentru o zi. Slavă Domnului că nu era cu videochat pe vremea aia, că te pomeneşti că o încercam şi pe asta.

Una scurta

o scrisoare deschisa catre generatia '80
link

Cateva dulciuri

S-a iscat o discutie despre nişte biscuiţi care îmi sunt complet necunoscuţi. Zoso a primit un mail cu o poza şi expeditorul întreba pe unde mai găseşte acei fantastici biscuiţi. Ca şi cum era o chestie veche, eheeei. A reieşit că prin anul 2001 se găseau în mod curent acei biscuiţi în aria de acoperire a omului cu pricina. Aşa mi-am adus aminte de anumite haleuri legendare pentru ăi mai bărâni dintre noi:

Cico
Pepsi
Zmeurată
Suc făcut din apă, gaz şi concentrate, la aparatele alea imense
Vafe
Tort de îngheţată
Polar
Savarină (ştiu că mai e şi azi, dar o să spun în alt post ce şi cum)
Cremşnit
Ciocolată chinezească (mari - cu fagure de miere pe ambalaj, mici - cu peştişori, şi foarte mici, acele "lingouri" aurii)
Pufuleţii de Câmpulung Moldovenesc (neegalaţi)

şi multe altele, mai ziceţi şi voi, pionieri

Multumesc INMH

Aseară la meteo s-a spus foarte clar că va fi vreme frumoasă, nici vorbă de ploaie în zona asta, cel puţin nu în cursul dimineţii. La ce le mai folosesc sateliţii, teoriile, zecile de ani de observări ştiinţifice? Bunicu mi-ar fi spus mai corect, păcat că a plecat la cereştile lăcaşuri.
Tot porcul cu paiu-n gură ştie mai bine.

Stie cineva de ce la noi nu sunt de astea cu etaj?

Nu e destula aglomeratie sau ce? Pe aceeasi platforma ca lungime ai locuri aproape duble. E rau? Uitati ce aveau astia prin 60, cum intorceau troleibuzele in depouri...
Si muzica e super.

Camionagiu si sexu

Unui camionagiu care transporta gaini pe drum ii vine cheful de sex...
In cabina lui avea un papagal care il insotea....
Si cum mergea el ... pe drum vede o tarfa pe care o intreaba :
- Dai pizdaa?
-Nu ... acuma nu pot
-Nu dai pizda mergi pe jos

La fel peste ceva vreme alta curva :

-Dai pizda?
-Nu pot tocmai am terminat.
-Nu dai pizda mergi pe jos

Peste ceva vreme apare una buna si care parea disponibila la fel o intreaba :
- Dai pizda?
- Da
- Bun hai in cabina
Intre timp a dus papagalul in spate cu gainile si el s-a pus pe treaba in cabina.
Dupa ce termina treaba isi vede de drum si cand ajunge la destinatie isi aminteste de papagal
Se duce deschide in spate si gainile disparusera si il intreaba pe papagal.
- Papagalule unde sunt gainile ?
- N-au dat pizda merg pe jos

de aici

Haterul roman

Haterul român este cel mai bun hater din lume.

Nu poţi să nu ţii la el, chiar să-l iubeşti. Dacă Iisus ar fi trăit pe Pământ în vremea noastră, fără îndoială ar fi spus:

"Iubeşte-ţi haterul ca pe tine însuţi!"

Haterul român este un ajutor nepreţuit pentru orice om care vrea să evolueze. Fără hater eşti nimic, un om neîncercat de greutăţi, nu ai cum să devii mai bun de unul singur, ci numai în luptă creştină cu răul. Adică dacă n-ai ce ierta, nu poţi evolua. Nu te smereşti, nu iubeşti, rămâi cum ai fost. Căci, (nu-i aşa?) şi vameşii îşi iubesc prietenii.

Haterul român te urăşte aşa de sincer dacă eşti mai bun ca el în vreo privinţă, încât ştii că este foarte aproape să-ţi devină cel mai bun prieten şi cel mai mare admirator.

Fiindcă, după cum ştiu şoferii care au mai citit ceva psihologie prin Felicia şi Cosmopolitan, ura şi iubirea sunt vecine: o iubire uriaşă este foarte aproape de o ură distrugătoare (de aici crimele pasionale şi istericalele imense de gelozie), iar o mare ură se poate transforma într-o clipită într-o pasiune patologică.

Hater, te iubesc, frate, 'tu-ţi rasa mă-ti! Hai că eşti simpatic.

---

sursa foto

Minunile din service

link

Let's do it Romania - care-mi speli ma si mie masina?

Vreau sa le spun acestor copii inflacarati si cu viitorul in fata ca noi, astia mai batrani, cand auzim de munca voluntara ne ia o cacare gudronata si niste parturi maiastre, cum nu s-a mai pomenit din vremea lui Ceasca, pe cand adidasii nu insemnau tenisi facuti in China si vopsiti ca la Adidas ci chicioare de porc pe care le fierbeai 12 ore noaptea, ca atunci era gazul mai mare, si le bagai in fasole si haleai cu paine, daca prindeai paine, ca nu prea mai era loc de amaratii de tarani din suburbiile capitalei, care luau cu sacii.

Asa, deci spuneam ca noi ne aducem aminte de panarama asta cu munca voluntar-obligatorie si va spun ca nu se schimba lucrurile asa, ci mult altfel, e complicat sa va explic acum. Dar pun pariu pe o cinzeaca de tuica de pufoaica intarita cu alcool de electrozi ca si printre voluntarii astia sunt genul ala care arunca gunoaie pe jos in Vama, ca toata lumea face asta, frate!

Schimbarea incepe cu fiecare, nu cu hei-rup.

"Fii schimbarea pe care iti doresti sa o vezi in lume!" - a spus-o un sofer celebru. MAHATMA GANDHI

sursa foto

Death motor

La aceeasi iesire de care ziceam mai jos am vazut si acest motor. Venise cu el un rocker, care s-a oprit la o taraba unde vazuse ceva pe placul lui, obiect pe care l-a si cumparat cu 10 lei.
Ce credeti ca era?

Daaaa, ati ghicit. Un cap de mort, asemanator cu aia pe care deja ii avea pe motor. Om in toata firea, nu un pusti teribilist.
Ma, astia sunt imbecili? Care e faza cu capul de mort? Sunt satanisti si au impresia ca moartea e o mare smecherie cand ei o sa fie luati in iad unde o sa benchetuiasca tot timpul si o sa futa la greu?
Ca asta au inteles unii...

Sau ce?

Masinute

am fost acum cateva saptamani pe Kiseleff unde s-au adunat niste anticari cu tarabe.
Aceleasi chestii ca peste tot, baionete, monezi, portelanuri, argintarie, ceva mobilier, tablouri de mama-mare, in general lucruri de duzina, dar am vazut si niste masinute din care piesa de rezistenta o vedeti in prima fotografie.
Daca sunteti de-un leat cu mine imposibil sa nu va amintiti de aceasta masinuta rosie, sport. Parca m-am intors in timp.

Batgiocura

Am dat de un anunt care se tot repeta, de zile si zile: o societate de bategarzi vrea sofer pentru interventii.

M-am mirat: "ma nene, e asa greu de gasit un sofer sau dau ei un pospai de bani si nu vrea nimeni?" Am accesat link-ul special pentru a vedea ce anunturi s-au mai dat cu aceleasi telefoane de contact si a aparut o pagina intreaga de anunturi.
Pai iata care e problema:

Sef de tura, 900 de lei?

WHAT?

Astea sunt salarii frate pentru a lucra in domeniul pazei si protectiei?

Vrei sofer de interventie, experimentat, sa iti alerge tie cu masina prin oras, incalcand regulile, caci nu stai cu masina de interventie 15 minute la semafoare, sa fim seriosi, dar nici acoperire legala nu ai, nu sirena, nu girofar, nu poti sa faci nimic mai mult - legal vorbind - decat ai face cu masina ta personala.
Pai scuza-ma, sefu, dar pentru asta trebuie sa platesti bine, nu asa...

Un interviu cu un roman american

Sorin Olariu, unul din cei mai apreciati epigramisti romani.

pe autocritic

Un hap de cap

Cugetând ce să mai zic antologabil, mi-a venit asta:

Nu sunt prost. Vreau doar să văd cum e. cu completarea sau nu M-aţi făcut curios.

Promo pentru Autocritic

După cum aţi observat, stimaţi şoferi de elită, blonde, manelişti fără permis, hoţi de maşini, academicieni, filozofi, tinichigii, ospătari şi gabori de la circulaţie care intraţi pe AUTOCRITIC.RO – unul din cele mai importante siteuri pe viitor – vă scutim de recenzii la tot felul de petarde pe 4 roţi şi de comparaţii gen Clio sau Simbol.
Aşa că mâine avem un interviu superb, datorită unui invitat special, un om deosebit.

Deci mâine lăsaţi manivela şi pregătiţi-vă să daţi link la greu.

Fara jena

Taximetristii stau pe trecerea de pietoni absolut fara pic de rusine.
Nu-i intreaba nimeni de sanatate.

Si totusi

de ce sunt eu asa prost si nu fac studii de fezabilitate si optimizare a traficului sa castig mai bine decat din sofat?

Sa stau dupa aia cu cafe-frapeul la iesirea din Brasov in Cayenne si cand il vad pe Zoso sa ma pun pe banda 2 in fata lui, sa nu o scot de 60 la ora, cand ma depaseste pe 1 sa il las sa ia nitel avans dupa aia sa il depasesc iar si sa repet figura pana la Bucuresti? :))

Cum se fac bani usor

Prin metoda pe care eu nu o folosesc.
Dar iti trebuie niste relatii mari.
Deci:
scrii un material de acest gen, pe care eu l-am scris in 1 ora si ceva, dar l-am gandit putin mai mult, insa nu chiar pana la durere :P, apoi il dai unei firme care stie sa il redacteze impresionant.
Dupa aia Primaria comanda un studiu de fezabilitate si voila, ai facut zeci sau sute de mii de euro.

Razboiul celor doua (bubu) roze

Matizul este o fiară foarte greu de strunit. Dar şoferinţa învinge.

Rahatul cu platitul

De ceva vreme constat că în România face carieră mentalitatea că atunci când plăteşti un serviciu ai numai drepturi!
Probabil este o reacţie de apărare la mentalitatea care ni se inculcase în timpul comunismului, când nu aveam decât DATORII. Drepturi aveau tovarăşii.

Auzi la câte unul "nu mă interesează, am plătit!" Păi stai mă aşa, ai drepturi în domeniul serviciului pe care l-ai plătit, nu drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor.
Dacă ai plătit şcoală de şoferi, nu ai dreptul să fii lipsit de respect cu instructorul, să îl combaţi una-două, să pretinzi că nu te învaţă nimic, când el vorbeşte de-l doare gura. Iar dacă îţi face o critică, vezi-doamne n-are dreptul, că ai plătit.
Dar ce morţii mă-si are dreptul? Doar să te laude când te duci cu maşina spre bordură, când nu încetineşti în apropierea trecerii de pietoni şi oamenii ar cam vrea să traverseze dar n-au tupeu de tine, când accelerezi într-a întâia până la 6000 de ture de taie computerul benzina, asta la ultima oră, când nu dai un semnal înainte de a trage pe dreapta, deşi ţi s-a spus de 1000 de ori?

cred că unii ar avea mare nevoie de Miliţia aia care ne băga foarfeca în păr, că prea au înţeles greşit cum e cu drepturile şi respectul

pe ei mă !!!

să le scoatem şoferia din cap de la-nceput, până nu prind curaj
LINK

Asigurarea in intersectii

tutoriale auto pentru începători

NU ne bazam pe culoarea verde a semaforului si nici pe indicatoarele de prioritate, cand se merge dupa acestea. OCHIUL NU MINTE!
Restul sunt conventii, daca dai de unii care nu le respecta sau cine stie ce drogati si prăfălăi la volan, o iei urât de tot, stai în spital, poate mori, maşina praf. Din păcate, cei mai mulţi conducători auto sunt cu ochii doar în faţă şi interesul lor e să treacă pe verde. Nu-şi dau seama de riscuri.
Deci lasă claxonul şi vezi cum conduci.

Numai putin din munca unui instructor

3 faze cu elevi, din zeci de prostii care i se intampla link

O vorba tare de tot

Discutand azi la autobaza cu Patapievici, Liiceanu si alti soferi, mi-am adus aminte de o vorba care mi s-a parut uriasa, nu mai stiu exact unde am citit-o, dar iat-o:

Dacă gândeşti ce ai mai gândit şi faci ce ai mai făcut, vei obţine ce ai mai obţinut.:)

Stiri de anvergura

cum e asta
Atata poate sa faca presa noastra in materie de articole auto: faze de doi bani, banalitati, sa prezinte accidente dar la modul simplist, fara poze de la fata locului, fara schite, fara martori, sa spuna ca se scumpeste benzina, ca s-au inmultit masinile (fugi de-aci!), ca sunt gropi si atat. Nu au specialisti in domeniu, de multe ori chiar jurnalistii care scriu pe domeniul auto sunt niste pafaristi chiar si fara carnet.
Nu analize, nu discutii cu oameni care se pricep, nu teme.
Dar se plang ca-i da afara.

Si un raspuns, de la Nae

Care spune de ce nu mai poti sa-ti faci la maturitate prieteni noi:


Nae spunea...

Pentru ca cu aia pe care-i faci dupa 25-30 ani nu te mai poti intelege dintr-o privire, nu le poti explica viata ta de pana atunci pentru ca nu au fost acolo, s-o traiasca o data cu tine, pentru ca nu ai incredere in ei si nici ei nu au incredere in tine pana data viitoare cand vor avea nevoie de ceea ce stii sa faci, pentru ca nu le-ai da masina, pentru ca nu ai avea tupeul sa mananci din salata/sarmalele/gratarul facut de ei decat daca esti langa ei sa vezi ce baga in ele (spre deosebire de prietenii tai din partea carora ai manca si urechi de elefant in aspic, fara sa-ntrebi), pentru ca nu ti-ai lasa prietena/sotia sa se duca cu unu` dintre ei in deplasare fara sa injuri si sa te invarti noaptea, pentru ca te-ar injura sau nu te-ar ajuta daca i-ai suna la 4 noaptea cu vorbele: ba, sunt beat tun, nu vii sa ma cari acasa? soptite tandru printre sughituri sau icnete, pentru ca trebuie sa-i intrebi ce gen de bere/vin/tarie prefera pe cand prietenilor tai vechi le cunosti pana si temperaturile la care prefera sa consume bautura preferata...si multe altele. De-aia prietenii VECHI sunt si raman PRIETENI, chiar daca nu-i vezi numa` o data la doua-trei saptamani. Dar macar atunci te bucuri si iti incarci bateriile si-ti deschizi sufletu`. Ca de-aia sunt prietenii tai.

link

PS
dar o intrebare totusi ramane: de ce nu avem mai usor incredere, de ce nu incercam? Ce pierdem pana intr-acolo?? Doar nu intram in fiercare noua relatie cu proiecte de milioane de euro sau mai stiu eu ce. Sunt niste relatii umane, acolo...

Recomandare

Imi permit sa recomand un text foarte bun, de scriitor, marca Julius, pe daily cotcodac

Sexi seria 7

Conform lui Zoso twitt Sexy Braileanca si-a luat BMW seria 7!
Incep demersurile pentru a face un drive test pentru autocritic - Sexy Braileanca la volan, eu in dreapta.

Sa dam drumul la eticheta CRESTINISM?

De multe ori se abordeaza subiecte conexe crestinismului sau chiar din sfera acestuia, dar din perspective absolut seculare, se masoara cu unitati nepotrivite, se compara mere cu pere, se schimba planurile de referinta, se amesteca lucrurile. Ma gandesc sa abordez aceste probleme intr-un mod relaxat, fara a-i culpabiliza pe cei care vad lucrurile intr-un anumit fel, fara didacticism si medievalisme sangeroase, dar totusi in limitele normelor dogmatice, canonice.

Friends

Ieri m-am văzut cu un prieten care m-a întrebat la un moment dat de o cunoştinţă comună. I-am spus „nu ştiu, frate, nu l-am mai văzut de nu ştiu când”, păi parcă eraţi prieteni, zice.
Eee, zic, ne-am văzut de câteva ori într-o perioadă dar apoi n-am mai ţinut legătura.



Şi uite aşa am ajuns la un subiect foare drag mie – nenorocita de întrebare care nu-mi dă pace de ani buni:

De ce nu ne mai facem prieteni la maturitate?

E o realitate oribilă, din punctul meu de vedere, dar e un fapt incontestabil. Toţi pe care îi ştiu eu, inclusiv subsemnatul, au şi acum prietenii pe care i-au avut în generală şi liceu, iar unii din facultate. Dar apoi, gata.
Câţi oamenii ştii care să-şi fi făcut prieteni după 25 de ani? Dar după 30? Dar la 40? Eu n-am auzit aşa ceva.
Deci atenţie, e vorba de relaţiile de prietenie adevărată, nu de făcut grătare împreună şi atât. Oamenii ăia care ţine la tine şi la care ţii cu adevărat de ai fi în stare să locuieşti cu ei la nevoie şi să împarţi mâncarea. Vorbim de relaţiile angajate afectiv profund, nu de colegialitate, simpatie etc. De oamenii pe care îi suni: am rămas în drum, vino acum la 3 noaptea.

Cauzele acestui fapt că nu ne mai facem de la o vârstă încolo prieteni adevăraţi sunt foarte adânci, legate pe de o parte de condiţiile de început ale formării personalităţii, când omul e mai încrezător, mai bun, mai relaxat şi se deschide cu adevărat unei relaţii şi deci se poate forma ceva profund, pe de altă parte nu atârnă greu alte lucruri de genul starea materială, poziţia socială, părerile despre religie, şaorma sau mai ştiu eu ce.

Însă asta este. Rămâi cu ce ai avut, fiecare are un mic cerc închis în care nu pătrunzi, cum nu pătrund nici alţii în cercul tău. La maturitate cunoşti un om, de obicei plecând de la un interes, o problemă de discutat, eşti convins că totul va curge într-o prietenie extra, fiindcă ţi-a făcut o impresie foarte bună, eşti convins că şi tu i-ai făcut o impresie ok, dar apoi gata. Fiecare se retrage la ale lui şi rămâi la fel.

Mişto. Şi avem o singură viaţă. Fie bună, fie rea, e totuşi viaaaaţaaaa taaaa, e totuşi viaaaaaţaaa, taaaa. :))

Fight, camionagiule, fight

M-a luat o stare subfebrila. De dimineata nu prea ma simteam bine si acum e deja clar ca a venit clipa luptei :)). Sper sa nu fie ceva grav si sa treaca pana poimaine cu procedurile secrete marca inregistrata camionagiu.

Dar v-o spun si voua: cand te-a luat frigul, curentul, cand devine clar ca vei cadea la pat, dar simti ca nu e vorba de nu stiu ce virus puternic sau ceva, aplici urmatoarea chestie - pe langa medicamentele care iti fac tie bine (unii sunt cu aspirina, altii cu paracetamolul, fiecare are medicamentele lui preferate) tineti minte ca vital este sa transpiri.
Asa ca urmezi reteta:
1) iti pregatesti multe haine, sa le ai la indemana
2) bei un ceai (infuzie) de maghiran cat de fierbinte poti, apoi stai in pat, bine imbracat, acoperit pana la gat si cu fes pe cap. Vei incepe sa transpiri. Cand simti ca ai transpirat cat de cat serios (asta tine 15 - 30 de minute) te scoli si in cea mai mare viteza posibila te schimbi, apoi te bagi iar in pat.
3) cineva sa iti fiarba apa si bei cate o ceasca foarte fierbinte, cat poti sa suporti, apoi stai sa transpiri, cand e cazul te schimbi rapid. In general, dupa 3-4 cesti fierbinti si cateva transpiratii bune raul a iesit. E ceva foarte interesant cu raceala, curentul, o sa va spun din acupunctura si energetica subtila chineza niste treburi, ne-au zis astia de la autobaza.


De cele mai multe ori a doua zi esti pe picioare, daca a fost mai grav te refaci in doua zile. Dar altfel, fara aceste transpiratii magice, ai boli o saptamana ca popa.

Doamne ajuta!

O mica nostalgie

pe vremea mea femeile se urmăreau prin parcuri. acum se follow-uresc pe twitter

Ati vrea un Plesu presedinte?

Frati camionagii de pe maşinile de gunoi şi de pe RABE, sa votam iarasi, zic.

De data asta ziceti daca ati prefera sa aveti un presedinte intelectual adevarat, intr-un sistem parlamentar si nu semiprezidential ca acum (teoretic, fiindca lui Base i s-a urcat la cap si il crede prezidential de-a dreptul).
Pentru a avea o imagine clara sa spunem un ANDREI PLESU (e doar un exemplu).
Un om care poate sta de vorba la nivel inalt cu oricine, o personalitate care gandeste asupra lumii in care traim.
Marturisesc: mi-e mi-ar placea teribil sa avem asa un presedinte, sa stiu ca la fiecare intalnire la nivel inalt ii tremura chilotii interlocutorului (in cele mai multe cazuri un politruc ajuns sus, un om mediocru totusi, pe langa un Plesu).

Sa le dam clasa, nene, la discutii. :)

Bine, nu stie sa scuipe, sa injure, sa dea capete in gura, cum ii place alegatorului roman, dar orisicat. I-ar domina fin.

Ce sa fac?

sa ma apuc si eu sa twitteresc mai des? ar fi interesata lumea sa spun eu de cateva ori pe zi marete cugetari despre munca, sex si viata?

deocamdata i-am dat in twitter pe romanii care e destepti
http://twitter.com/camionagiu

Gicu si operatiunea "CU MAINILE CURATE"

acum multă vreme a început să-mi încolţească bănuiala cum că aş fi un geniu. cu cât trece timpul se adună dovezi zdrobitoare că...aşa este...

Acum câteva zile văd că maşina ar trebui spălată. Cum Boc şi criza au dat şi în portofelul familiei mele, am decis că e cazul să n-o mai duc la spălătorie şi să-l chem pe Gicu să o spele. Omul face treabă foarte bună cu 3 bidoane de apă, o găleată şi un bureţel de spălat vasele. Dar cine e Gicu, veţi întreba? Un tip marfă.
Adică tot eu, când mă îmbrac naşpa, pentru treabă.
Întâi îmi fac o cafea, o pun într-un păhărel roşu cu capac, de la nişte îngheţată-bombonele, ca să am energie de treabă.

Plec cu bidoanele şi găleata în portbagaj, ajung pe o stradă mai lăturalnică unde nu deranjez pe nimeni, trag pe dreapta, opresc motorul. În secunda când am scos cheia din contact, pac a apărut soarele din nori: oprisem la loc deschis şi băi nene cât eşti tu de Soare tot nu mă baţi pe mine în cap juma de oră, ok?
Repornesc, trag mai încolo. Dau să scot bidoanele când POC, POC! Iau două castane pe maşină şi incredibilul mi se revelează: oprisem sub, aţi ghicit, castani!
Mut iar maşina, de data asta nici soare, nici castani, hai la treabă, Gicule. Iau o gură gospodărească de cafea, pun apă în găleată, dau să scot bureţelul, HOPA! Nu-i buretele! Răscolesc tot portbagajul, nimic. Aşa că i-am tras o mozoleală oribilă cu o perie şi asta a fost. Jumătate mozolită, jumătate nici atât.

foto ciordelita de aici

Remix Perversa ca pe Targu Ocna

care nu conduce frumos, se stie: ia o perversa ca pă Târgu Ocna

Lumea nu are ce face

uitati ce prostii le mai trec prin minte - "Ziua fara masina" - un partz european ecologic, cum le sta bine snobilor. Se inghesuie pietonii şi copiii cu bicicletele pe arterele necirculate. Da, copiii care cum vor face 16 ani vor incepe sa viseze la masina.

Ramnicu Valcea

Iasi

Vaslui

mă, dacă europenii decretează Ziua pârţului făsâit în lift o serbăm şi noi?

Soc si groaza

Zoso a disparut (cel putin de pe 17 ora 11:45 n-a mai postat nimic) - se aude că RMGC şi-a dat seama de greşeală şi l-a trimis în NZ de unul singur :P,
Arhi a fost lovit cu arma psihotronică a lui Ghilgameş, finul lui Osama, după ce a ars Coranu, şi îşi spală păcatele făcând în ciudă cititorilor cu leafa tăiată de Boc cu mâncăruri de lux, ăilalţi se dreg dupe băute, în afară de VisUrât, care se ştie că urăşte alcoolul şi-i dispreţuieşte pe cei care beau mai mult de două beri pe săptămână - oameni slabi cică -, Răzvan a realizat că tehnologiile actuale ne încorsetează prea mult şi a renunţat la mobil, putând fi accesat doar prin semnale cu fum de pe Casa Presei, aşa că se pare că am rămas singurul mare, mare, foarte mare blogger pe baricade.
Dar dezertez şi eu curând.

Asta-i pohta ce pohtesc

5.7 litri... putere si masivitate. Hot mama. dar si consum, cred ca mi-as permite sa merg cu ea pana la casa scanteii si inapoi (din Domenii)

Tata cu copilu

Am infiintat partidul Tara lui Piticot

E drept, am oscilat între Ţara lui Piticot şi Ţara lui PitiBOC, dar piticii s-au revoltat, că n-o să mai înţeleagă Albă ca Zăpada aluzia şi şusta, să aibă şi ei o şansă cu o tipă normală şi mişto, chiar dacă puţin cam proastă, care bagă în gură fructe de la toate aurolacele şi după aia îi e rău să moară.

Primul peţit de pitici, Remus Cernea

O imagine despre lumea in care traim

Despre Mircea atata spun: este rusinos si degradant pentru o persoana publica, pentru un tip care face atata parada ieftina de inteligenta sa (care, de altfel, nici nu este rarisima si creatoare de cine stie ce valori), sa se exprime la modul santierist despre cei cu care are meciuri, asa cum face mereu. Modelul descurcăriciului român, al tânărului semidoct care se crede buricul pământului pentru că apare la tv şi îl cunoaşte lumea pe stradă. Jalnic. Asta în condiţiile în care sunt în toate domeniile oameni excepţionali care nu se mai cred cheia şi lacata universului.
Un fraier cu gura mare. Care nici nu e capabil să răspundă adevăratelor provocări intelectuale. Ştiu eu sigur. ;)

link

Si niste poze

link

Sa stiti ca se apropie razboiul cu Iranul

Semnele sunt clare. Si asta ne va afecta economic, prin miscarea pieselor de domino cu miros de petrol.
link

E clar: sunt tata lu' mama omida

Acum vreo doi ani i-am spus soţiei după ce am fost până la DIVERTA de pe Magheru că acest magazin nu va dura. Am fost şocat de dimensiunile colosale, pentru a se vinde, în general, prostii foarte scumpe.
Deci: cărţi sunt în multe locuri, da? Apoi: rechizite (chinezării) la preţuri astronomice, jucării pentru bogaţi, şi laptoape and stuff pentru care te duci în magazinele de specialitate. Un spaţiu uriaş cu de toate şi nimic, plus angajaţi puşti care se călcau pe picioare.
Aşa ceva nu avea cum să meargă la infinit, nu se justifică un asemenea spaţiu de top pentru nişte marfă banală.
Diverta este pentru mine un fâs. Am mai spus: semne de începător la Diverta, 17 lei unul, iar într-un magazinaş de colţ, cu piese auto şi tot felul, 5 lei amândouă. Încă a mers prea mult bomba cu rahat DIVERTA, părerea mea.

via Alex

Am o intrebare

Fata asta mai citeste si altceva in afara de abdomene si genunchi la piept? Si eseurile lui Mircea, desigur.

cat se lauda oamenii astia cu fizicul, cred ca nici Hercule nu si-a facut atatea clipuri despre asta

Ce intelege mama din masina

Mămica nu are carnet, poate de asta trăieşte cu impresia că maşina poate fi oprită oriunde. Dar să o luăm cu începutul.

Ieri trebuia să o iau de la Piaţa Rahova, la ora 9. Plec de acasă din Domenii la 8:30, puţintel cam târziu, dar am zis că nu e aşa aglomerat şi merg mai repejor puţin.
Probabil că aş fi ajuns dacă n-aş fi făcut prostia la Pasajul Lujerului.
Cu o zi în urmă, când trecusem prin pasaj, era full, se mergea bară la bară în miros de smoală, de la lucrări.

Eram pe banda 2 chiar înainte de intersecţia cu Pasajul şi mă tot gândeam dacă să risc prin pasaj sau pe sus.
Deodată aud o sirenă de ambulanţă, la vreo 15 maşini în spate. Începe lumea să se dea de pe banda 2 pe 1, astfel că în dreptul semaforului de la breteaua spre dreapta vedeam deja prea puţin cum se circulă prin pasaj, din cauza unui camion al celor de la lucrări.
În fine, decid să o iau pe sus. Rahat! Prin pasaj se mergea brici, sus am pierdut 10 minute. Am ajuns în întârziere, am luat-o pe mama care făcea ca trenul şi hai spre Dristor.
Era 9:30 iar mama venise tocmai din provincie cu autobuzul să îi ia sânge până în ora 10!
Algomeraţie rău, coloane întregi la semafoare, iar când se mergea, se mergea ca după mort.

Un drum pe care normal îl făceai în 45-50 de minute în condiţiile alea l-am făcut în 20. Numai gonetă, la limită, ca Salvarea. Mers ca ţiganii, ca taximetrişii ăia răi, luat şi semafoare-n roşu. În fine, ajung, dacă mai întârziam 3 minute pierdea mama analiza.

După ce-şi termină treaba hai la mătuşa să ia un sac de făină. Hai. După aia hai la Trapezului să ia cafea. Hai. Înainte cu 50 de metri de locul unde avea mama treabă văd un loc de parcare liber, parchez. Dacă aş mai fi înaintat ajugeam să trebuiască să caut loc, să stau pe margine cu avariile, să întorc.

MAMA:
„Ăăă, păi la aşa o distanţă mă laşi?....”

Putin cu Mircea Eliade

Am cules cateva fragmente dintr-o carte la care tin foarte mult - "Încercarea labirintului" - o carte-interviu cu Mircea Eliade, in dialog cu Claude-Henri Roquet.
Găsim un Eliade în vârstă de 71 de ani, vorbind despre viaţa lui. În aceste fragmente emoţionante aflăm că a scris "Tratatul de Istorie a Religiilor" într-o cameră de hotel şi cum era un campus american în acei ani, când el preda la Chicago.

ME
- M-am instalat pentru cîtva timp la Paris, pentru cîţiva ani poate, ca să lucrez şi să termin această carte. Şi am avut norocul să fiu, nu peste mult, invitat de profesorul Georges Dumezil să ţin un curs liber la Ecole des Hautes etudes. Şi tot Georges Dumezil m-a introdus la Gallimard şi mi-a scris prefaţa la Trăite...

CHR

— Profesorul Dumezil vă primeşte. Cu toate acestea, aţi început atunci, şi Jurnalul a păstrat mărturia, o viaţă de lipsuri, de mare nesiguranţă în privinţa zilei de mîine. Tot­odată este o perioadă de muncă intensă, nu numai ştiinţi­fică, dar şi literară. Puteţi să ne vorbiţi despre această viaţă „de student sărac", cum o numiţi, de truditor, de om de ştiinţă, de scriitor?

ME

- Sărac, pentru că trăiam într-o cameră de hotel şi-mi pregăteam prînzul pe un reşou. Iar după căsătorie, Cristinel şi cu mine luam masa într-un restaurant mic din cartier.

CHR

— Care sînt lucrările pe care le scriaţi atunci?

ME

— Tratatul (Tratatul de Istoria Religiilor - nota mea) era aproape terminat. Am scris Le Mythe de l'Eternel Retour şi primele articole care au fost reunite în Images et Symboles.

CHR

— Ştiu că Georges Dumezil vă admira pentru că aţi reuşit să faceţi o lucrare atît de erudită în condiţii atît de vitrege.

ME

— Da, se întreba cum se poate pune la punct şi chiar scrie o carte ca Tratatul, într-o cameră de hotel. Dar aşa a fost! Bineînţeles, cercetam bibliotecile, însă stăteam mult timp şi la masa mea de lucru, îndeosebi noaptea, pentru că ziua se auzeau zgomotele vecinilor.

C.H.R.

— Sînt aproape douăzeci de ani de cînd predaţi la Universitatea din Chicago . .. De ce tocmai la Chicago?

M.E

— Am fost invitat să ţin acolo acele celebre „Haskell lectures" pe care le-au ţinut deopotrivă Rudolf Otto şi Massignon115. Aceste şase conferinţe au fost publicate sub titlul Naşteri mistice. Cînd Joachim Wach, care mă invitase, a murit, decanul a insistat să fiu profesor titular şi conducătorul secţiei de istoria religiilor. Am şovăit foarte mult. Am acceptat pentru patru ani. Apoi am rămas, fiindcă ceea ce făceam era foarte important pentru mine, pentru disciplina noastră, şi totodată pentru cultura americană. în 1957, existau trei catedre de istoria religiilor în Statele Unite, astăzi sînt aproape treizeci, din care jumătate sînt ocupate de foşti elevi ai secţiei noastre. Dar m-au reţinut acolo, nu numai interesul pe care îl prezenta munca mea, ci şi atmosfera universităţii, nestăvilita ei libertate, toleranţa ei. Nu sînt singurul care găsesc că atmosfera de acolo este admirabilă, aproape paradisiacă! Georges Dumezil, care a fost invitat, Paul Ricoeur, care este acum colegul nostru, gîn-desc la fel. Această imensă libertate de predare, de opinie, şi dialogul cu studenţii pe care ai tot timpul să-i cunoşti, în seminarii, sau la ei acasă, sau la tine acasă ... Simţi că nu-ţi pierzi vremea.

CHR

— Cum este viaţa dumneavoastră la Chicago?

ME

— Universitatea se află într-un imens parc, lîngă lac, la zece kilometri de centru. Totul a fost concentrat acolo: o pibliotecă enormă, apoi institutul oriental, cu minunatele Ul arhive, un muzeu mic dar frumos, şi marii specialişti ai orientalismului. în sfîrşit. . . totul! Ceea ce uşurează, nu numai informarea, dar şi verificarea informaţiei. Oricînd pot consulta un hititolog, un asiriolog, sau chiar pe cineva sosit din India şi care a făcut studii asupra unui sat da acolo. Pentru un cercetător, aceasta face mai mult decît dis­persarea locurilor şi a profesorilor din universitatea euro­peană. Cambridge şi Oxford sînt, într-un fel, modelul uni­versităţilor americane. îmi place campus-ul din Chicago.

Si una putin misogina

sau nu.
link

E rau cand te lasa cauciucu

Claxonul e ca penisul

Claxonul e ca penisul: şi bărbaţii şi femeile adoră să tragă de el, dar foarte puţini ştiu cu adevărat să facă asta la nivel de artă.
Majoritatea trag ca nişte nehaliţi, când îl prind îl smulg de-acolo.

mai mult pe autocritic

Cum te îmbogatesti usor

Hai frate, ca nu e greu. Mă apuc de "minuni".
Si nu postesc 40 de zile, nu mă rog ani de zile, nu mă smeresc de nu mai pot sau mai stiu eu ce.

Imi las barba, par lung, il strang in coada, nitica psihologie stiu (pe sistemul - geacă am, ciubote am, oleacă de bătaie ştiu), am încredere în mine, sunt sigur că aş putea prosti şi sugestiona nişte...proşti.
Iau un credit de la bancă, mă duc într-o ţară din lumea a treia, îmi iau o casă, imediat mituiesc autorităţile, să nu am belele, dau cadouri la vecini, să am spatele asigurat şi gata, mă apuc de miracole.
Întâi aduc un hapciupalit din altă ţară, care nu ştie limba şi îl instruiesc cum să se scuture şi eu îl vindec, altul la fel care să facă pe nebunu la mine şi eu îi arunc 3 blesteme şi nişte cenuşă în cap şi cade leşinat, apoi mă apuc de tratamente. Un maţ de găină ascuns bine în mânecă, şi iată operaţia subtilă! Am scos cancerul din om!

După câţiva ani vin cu milioane grămadă, mă apuc de politică, cumpăr pe cine trebuie să am imagine bună şi ajung primar. Atunci încep adevăratele vrăjitorii: mai fac un pod, un pasaj, de-un ban grămadă.
Dacă mă enervaţi rău ajung şi preşedinte.

Nevoia de proşti

Cu cât o ducem mai greu, cu cât avem parte de mai multe privaţiuni generate de o stare financiară precară, cu atât căutăm puncte de sprijin, fiecare unde ştie mai bine.

La nivel de finalitate a confruntării cu greutăţile vieţii vedem că majoritatea oamenilor se înrăiesc, răspund cu aceeaşi monedă, îşi notează tot pe lista neagră a vieţii lor gri pentru a da celorlalţi exact ce au primit sau mai rău.
Alţii, mai puţini, cu cât au greutăţi mai mari se smeresc, devin mai buni, consideră că li se cuvine răul care li se întâmplă, ca o plată şi ca o invitaţie de îndreptare pentru păcatele lor.
Tot în aceeaşi direcţie merge şi căutarea mecanismelor de apărare. Unii le găsesc în credinţă, în automodelarea propriei fiinţe, în bucuriile simple la care au mereu acces, alţii le găsesc în superbul mecanism al comparaţiei.

Prin comparaţie poţi obţine orice iluzie, poţi fi în acelaşi timp şi geniu şi idiot, şi bogat şi sărac, depinde lângă cine te aşezi.
Aşa că, de când a dat criza mondială şi în osul românesc, omul nostru are tot mai multă nevoie de proşti. O nevoie disperată de a vedea proşti, de a cataloga oamenii drept proşti, adică mai proşti decât el.
Vezi asta zilnic, simţi că măcar în gând cineva te-a făcut prost aproape la fiecare pas, oricine ai fi şi oricine ar fi el.
La pâine, dacă greşeşti ceva când ceri marfa, vânzătoarea deja vorbeşte cu tine de zici că te-a luat din milă de pe stradă să te hrănească şi să te alfabetizeze, la service dacă-l întrebi pe mecanic de ce nu merge maşina îţi răspunde cu aer de docent ceva în doi peri – eşti prea prost să pricepi tu, mă-nţelegi - oriunde nu ştii ceva şi întrebi, eventual a doua oară un lucru, gata, vezi fluturând pe faţa interlocutorului satisfacţia că eşti mai prost ca el.

Era şi o vorbă:
„Când îl văd pe altul mai prost ca mine îmi creşte inima cât o pâine!”

Mecanismul şi etapa prin care trecem nu au trecut neobservate de magii lumii moderne, cei care aruncă în lume găleata cu iluzii vizuale zi de zi, prin televizor.
Astfel că s-au înmulţit, cu fiecare sezon, emisiunile tv bazate pe „proşti” şi pe prostia omenească.
Chiar dacă s-a spus de multe ori că sunt nişte făcături, întâmplări regizate şi date ca reale, totuşi dorinţa de a crede în ele şi, pe cale de consecinţă, în faptul că mulţi sunt dureros de proşti pe lângă tine e imensă şi satisfacţia delicioasă.
Şi te scoate parcă din toate nevoile.

Iar dacă proştii pe care îi vezi la tv mai sunt şi persoane cunoscute, VIP-uri cum se zice acuma, atunci satisfacţia e dublă.
Drept care putem vedea tot felul de cântăreţi care n-au mai cântat nimic de ani de zile cum se prefac neîndemânatici la orice, vedem fetişoare care în mod normal nu-şi fac în viaţa de toate zilele mai mult de o omletă cum încearcă să dea cu sapa, să strângă bălegarul, în timp ce câte-un zdrahon adus din ringul de luptă în lumea show-ului le pregăteşte mici şicane de tabără.
Unul îi întinde domnişoarei nepricepute ţapul să-l mulgă pe post de capră, altul se face că se ia la scandal cu colegul, totul pentru a arăta telespectatorilor cât de proşti sunt ei şi, normal, cât de în regulă sunt cei care stau în faţa ecranului, hlizindu-se.
Şi dându-le, indirect, pâine prin raiting.

Morala: dacă vrei să faci oamenii fericiţi, prefă-te prost sau mai prost decât eşti.
Ăăă, ce ziceam?

Putina decenta

atunci cand avem pasageri in masina. Nu trebuie sa se dea toti jos cu stomacul in batista, numai ca sa ne para noua ca s-a vazut ce piloti suntem.
link

Biciclisti

Incredibil

Frate, e de neimaginat:
cum am camera oprita, numai chestii tari.
Cum pun camera, asa si asa.
Astazi mergeam pe aici (pe unde e o singura banda de fapt), dar incap doua masini la strecurare. O masina de la nu stiu ce marcaje strazi sau altceva, avea lumini galbene, era oprita pe stanga. Cu putin timp inainte sa ajung la ea o VADUVA cam in varsta a aparut de pe trotuar si a vrut sa ocoleasca masina ca si cum s-ar fi dus la sofer, in stanga. Deci prin mijlocul strazii.
Am lasat-o foarte usor, am trecut numai cand am vazut ca nu e pericol, dar urmatorul a oprit, caci vaduva mersese si mai mult. A fost super faza.
Probabil o femeie necajita care nici nu mai stia exact ce e cu ea. :(

Na poftim

Mergi frumos pe drumul tau si se dezechilbreaza pietonul si cade in fata masinii tale.

link

Vedeti ca s-a inventat Măganul

link

Piticii de noi...

Noi, cu bucuriile noastre marunte - o masina noua, un iphone, o casa, o vacanta si bogatia inspaimantator de frumoasa a lui Dumnezeu.

Stea de diamant

Doi nenorociti au furat masina lui Razvan!

Unul, Travis Pastramă uitaţi ce a făcut cu maşina lui Răzvanbb - a vopsit-o şi a călărit-o prin munţii Moldaviei.

Gata cu mentalitatea de amator

astazi totul s-a schimbat

Iata de ce nu se da blana prin intersectii

Decat daca ai vizibilitate perfecta, te-ai asigurat temeinic si esti experimentat.
La ce-ti mai foloseste ca ai avut verde, daca te-ai distrus? Asigurarea e obligatorie tot timpul, nu treci cu ochii inchisi ca "e verde" sau ai tabla aia de drum prioritar.
Spune-i si drogatului aluia dupa aia ca ai avut prioritate. "Da, frate, imi pare rau sa moara mama!"
Asa, si?

Zbang

Scularea!

Cum ar fi primul om pe care-l vezi dimineata sa nu fie sotul/sotia, ci camionagiu? :)

De ce curat şi frumos şi nu mizer şi belicos?

De cele mai multe ori vezi cum românul încearcă, atunci când vrea să facă un ban, să apeleze la o mizerie, chiar dacă are la dispoziţie şi alte mijloace. Un bun exemplu este Valentin Ceauşescu, de care spuneam aici că se luptă cu statul pentru „tablourile părinţilor”; adică tablouri luate din muzee pe vremuri, pentru înfrumuseţarea reşedinţelor cuplului de cârmaci.

Adică se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de ce nu este al lui, făcând ceva profund imoral. Şi presupun că realizează că nu a cumpărat taică-su din retribuţie tablourile.
Când i-ar fi foarte simplu să apeleze la o metodă extrem de accesibilă, cinstită şi des întâlnită în vest, printre persoanele care au trăit într-o anumită etapă a vieţii ceva deosebit – CARTEA.
I-ar fi la îndemână să contacteze o mare editură americană, să scrie o carte de amintiri care ar ajunge best-seller şi ar fi tradusă în nu ştiu câte limbi.
Aşa ar face nişte milioane curate, fără porcării. Ar urma poate un documentar sau chiar un film artistic, iarăşi izvor de bani curaţi.
Iar când omul este incapabil să scrie chiar şi propriile amintiri se poate apela pentru scris la o terţă parte. Se obişnuieşte şi asta.
Dar nu, el preferă să ia tablourile ţării şi să se acopere de ruşine.

Mi se pare normal.

Putina imagologie auto

pe autocritic

Avensis, ma lasi?

Aia e maşină pentru familişti înrăiţi si obsedaţi de siguranţă, nu pentru şmecheri calificaţi, cum ne explică Mircea că este, atunci când face flotări în parc alături de Rontzil. Nu merge cu cozile de mătură pe care le are la el mereu, nici cu şuriu de vânătoare şi supravieţuire tip RAMBO, nici cu pistolul cu bile de muc.

Ca să nu mai spunem că acum nişte ani avea o vorbă: "maşina germană e maşină germană"!
Ai focului nemţi, ce şurikenuri are pă ei şi ce ochi alungiţi de la bere.

Vai de noi, cu asa varza moguloi

Presupun că majoritatea oamenilor obişnuiţi, negeniali dar întregi la minte, ca noi, au realizat la un moment dat că marile figuri româneşti ale afacerilor nu sunt nişte personalităţi geniale, nu deţin secrete incredibile ale reuşitei în viaţă, nu sunt nişte supraoameni. Ci alte lucruri stau la baza succesului lor financiar, dar nu asupra lor ne vom opri acum din şoferie.

Ci asupra unei mostre de naivitate gheboasă a unui om care, teoretic, ar trebui să ştie tot ce-i important despre lumea în care trăieşte – Sorin Ovidiu Vântu.
A reieşit de curând că el dorea să scape de urmărirea telefoanelor schimbându-le des şi folosindu-şi SOFERUL (auci!) pe post de interpus, însă numerele telefoanelor noi erau trimise pe cele vechi cu puţin înaintea schimbării efective a „jucăriilor”.

Iată câtă naivitate are în el un tip care a ajuns la o asemenea putere şi avere în România. Te face să zâmbeşti ironic şi să te duci să-ţi iei o ciungă pe care să o întinzi cât e ziua de lungă de pe o măsea pe alta, simţindu-te un geniu.
Păi tu, Vântu, mare mogul, miliardar, deţinător de mass-media importante, ai impresia că nu eşti înconjurat de agenţi, că împrejurul tău nu colcăie oameni aparţinând mai multor puteri, crezi că toată observarea ta se rezumă la ascultarea telefoanelor cu aparatele alea pe care suntem invitaţi pe mail-spam să le cumpărăm ca să ne supraveghem nevestele şi pe care le are în ziua de astăzi orice agenţie de detectivi serioasă?
Crezi ca nu esti privit din satelit, ca nu se stie si cand esti la toaleta si ce preferinte sexuale ai si ce bei si ce mananci si ce medicamente iei?
Cu ocazia asta mi-am adus aminte de Geoana, alt nefericit care nu a realizat ca se stie cand o musca vrea sa intre la Vantu si s-a dus la el in preziua confruntarii finale cu Basescu, la un trabuc.
Asa tara, asa economie, asa educatie, asa moguli.

link

Tovarasul Vali e baiatul lui tac-su

Si asta spune tot. Are pretentia de a detine monopol pe numele "Ceausescu", "marca" pe care a inregistrat-o la OSIM!
Cum scrii ceva de Ceausescu, trebuie sa ii platesti lui, asa vrea tovarasul Vali.
Va dati seama atunci ce-ar putea sa mai zica Nadia, Hagi, Nastase sau Camionagiu?



Asta ca sa terminam cu mitul bunului-simt al lui Vali Ceausescu, baiatul exemplar, fara cusururi majore si pacate comuniste ale cuplului de tovarasi nationali.
Acest om, in loc sa-si vada de treaba lui, vrea sa stoarca bani din istoria tarii sau sa aprobe el ce sa se spuna si ce sa nu se spuna cand zici CEAUSESCU.
Ba se mai si judeca pentru "tablourile familiei", adica acele tablouri de patrimoniu care au fost luate de PCR cu japca din muzee pentru a fi atarnate in resedintele ceausestilor.
Iata pana unde merg mizeriile in tara noastra... Sa poti sa pui monopol pe un nume al unuia care a condus tara! Pe o parte a istoriei. E incredibil. Pe bloguri avem voie sa scriem de Ceausescu sau urmeaza sa ma judec cu Vali si sa fiu apoi infierat la OTV de Serghei Mizil?

Valentin Ceausescu opreste sa se joace o piesa de teatru
Valentin Ceausescu vrea in continuare ce a furat tac-su

Ken Block

un nene nu la fel de bun ca baietii nostri, dar orisicat

Ce iese cand actritele porno se apuca de invatat

tot aia

Rezultat exceptional la vot

Camionagiu invinge zdrobitor pe Truckersteve

91%, nici Ion Iliescu pe cand rasarea soarele la aparitia lui nu facea asa ceva.

Deci pot candida la presedintie. Oricum, asta se pare ca e visul umed al oricarui roman care devine nitel cunoscut prin orice (emisiuni tv, mineriade, bioenergie etc)

Sau, mai bine, castiga Diaconescu si eu prim-ministru. Sa aiba propriul canal tv unde o sa se transmita pe sine de la inundatii si incendii, dezastre de tot felul. Eu o sa iau masuri din sedinte si o sa frec tuaregurile de la SPP prin parcarea subterana de la Casa Poporului. O sa fie super.

Doua cu Terry Grant

un cascador link
Pana nu incearca si baietii nostri de astea la Universitate n-au ambâţ

Jucarii belea

si muzica pe masura :)

2 filme

Forta unui turboreactor!